Ce straniu ma apasa
a dragostei masura!
Ea care aprinde-n vreme
intreaga mea faptura….
Si cata unduire
aduce-n fiinta mea
povoara de iubire
chiar daca adesea-i grea!
O port cu bucurie
ca un trofeu dorit
desi a ei rotire
cu sete m-a lovit.
Ranita din iubire
marsaluiesc pe drum
si port dulcea povara
cand tot in jur e scrum
Cu inima ranita
zambesc in al meu mers
convinsa ca eu sunt
crampei din univers
Greta Andreica 22 sept 2014
Bună, mă bucur că ai intrat în acest spaţiu virtual, te invit să mă cunoşti prin ceea ce scriu. Iubesc poezia şi îmi place să versific, dar în acelaşi timp scriu şi meditaţii, mărturii. etc. Tot aici vei găsi o parte din lucr