Peste a vremii lungi carare

Peste a vremii lungi carare
Se asterne iar tacerea grea.
Nici nu mai stiu de-a fost tradare
Sau a fost doar o incercare
Afara din cotidian de-a evada.

Doar pasarile care canta cale,
Imi amintesc ca afara e senin!
Cand pasi-mi calca incet, agale,
Aici in pamanteasca lumii vale
Soarele-mi  zambeste cald, divin!

Cum dorul este atipit o clipa
Prea obosit de multa framantare,
Realizez ca totul a fost doar risipa,
Ca lucrurile se perinda-n pripa…
Iar inima tanjeste-n inserare.

Zvonuri vin mereu din departare.
Durerea imi picura mereu pelin.
Tresare iar speranta-n asteptare
Chiar de-i tarziu, spre inserare,
Ma pregatesc pentru ceresc festin.

Greta Andreica
02 10 2014

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>