Nu stiu, de sunt,de exist,
de respir….
Doar durerea-i stapana
troneaza!
Mintea alearga…e treaza?
E doar lumina ce ramane,
cand totul trece
cazand… in abis.
Vantul aduce frunze vestede-n carare,
si prin ceata serii,
un licare de lumina apare.
Striga tacerea cu glas de durere
si cheama iubirea apusa,
zdrobita…distrusa.
Doar clopote mai bat in surdina,
un greier mai canta…
un fosnet…
tresare dorinta
fierbinte si
….mare
dar…totu-i parere
iar apoi linistea se asterne
noaptea-i stapana
17 10 2013 Greta Andreica