Traire

Nu stiu, de sunt,de exist,
de respir….
Doar durerea-i stapana
troneaza!
Mintea alearga…e treaza?

 
E doar lumina ce ramane,
cand totul trece
cazand… in abis.
Vantul aduce frunze vestede-n carare,
si prin ceata serii,
un licare de lumina apare.
Striga tacerea cu glas de durere
si cheama iubirea apusa,
zdrobita…distrusa.
Doar clopote mai bat in surdina,
un greier mai canta…
un fosnet…

tresare dorinta

fierbinte si

….mare
dar…totu-i parere
iar apoi linistea se asterne
noaptea-i stapana

17 10 2013 Greta Andreica

Acest articol a fost publicat în poezii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>