Pe marea vieţii Mergând pe marea vieţii zi de zi Vin valuri ce lovesc a mea credinţă Ele mă-nping spre mal cu stăruinţă Dar să vâslesc nu pot a mă opri
Vâslesc cu-ntreaga mea putere Nu am să spun nicicând că nu mai pot Şi chiar dacă-am depus efortul tot Putere ai să-mi dai din alte sfere
Furtună, valuri şi talazuri Taifunuri de-ar veni mereu Eu am să cred în Dumnezeu Cu El voi birui-n necazuri
Oricâte valuri vor veni vreodată Eu vreau să lupt crezând în biruinţă Îmi întăresc mereu a mea credinţă Cu Domnul… lupta-i câştigată.
Desculţă prin iarbă, alerg către Tine Te caut o Doamne, am sufletul greu, Încet se lasă răcoare, noaptea vine, Mi-e sete de Tine, Divin Dumnezeu!
Pune-mi o palmă pe creştet în tihnă, Lasă să curgă linişte-n trupu-mi trudit… Cu mâinile-ntinse, în rugă caut odihnă, Lupta e mare, iar eu… am ostenit.
Umbrele grele se lasă, e seară! Noaptea se apropie cu pasul grăbit, Clopote bat, câinii latră pe afară, Iar eu Te aştept, cu suflet trudit.
Pe cerul de noapte stele se-aprind Vântul bate, e întuneric, mister Prin foşnetul duzilor, Te aud Doamne venind Ca Tu eşti stăpân pe noapte, pe cer!
Iar blânda şi calda îmbrăţişare Ce-o simt adânc în sufletul trudit, Mă-ndeamnă să mă-nchin în adorare, Plângând, iţi mulţumesc că ai venit!
Cu Tine… am sa pot să merg-nainte Puterea ce o pui în mine, îmi va fi imbold Când obosită am să cad din nou, fără cuvinte, Eu sigur ştiu ca Tu o Doamne eşti ” On hold”(in asteptare)
Aş vrea să zbor în lină unduire Pe aripa credinţei spre divin, Să nu alunec în descumpănire Sau să-ntristez sfânta-Ţi privire, Ci-n adorare să mă-nchin!
Dar urlă marea, vântul bate Se-năpusteşte în credinţa mea, Iar teama ghearele le scoate Şi dejnădejdea se socoate Să picure-ndoiala grea!
Mă uit în jur cu-nfrigurare Că totul este sumbru şi tăcut Plângând apare trista jale Ce picură amar în a mea cale Şi nu mai ştiu ce este de făcut!
Dar cine oare porunceşte Şi aduce soare în viaţa mea? Că necredinţa se chirceşte… Speranţa uite se iveşte! Iar eu păşesc timid spre ea!
Credinţa se ridică şi priveşte Jos încă e taifun nimicitor, Dar îndrăzneaţă peste el pluteşte Atunci când Domnul porunceşte Deasupra lui mă-nalţă în lin zbor.
Vâsleau de zor pe mare ucenicii, Iar valurile se zbăteau năucitor. Încercau să ţină echilibrul bărcii Însă aveau nevoie acum de ajutor.
Ştiau că Domnul a rămas pe ţărm Ca să se roage singur la o parte. Stihiile şi vântul băteau ferm, Spre un dezastru se părea să-i poarte.
Dar deodată-n faţa lor pe ape, Apare o fiinţă ce sfida natura O văzură clar, atât de aproape! Încât au ţipat toţi cu toată gura.
„E o nălucă!” Ziceau unu către altul, Înspăimântaţi şi îngroziţi de ce vedeau, Nu ştiau că este ISUS Preaînaltul! Cuprinşi de teamă cu valul se luptau.
„-Eu sunt” le spuse Domnul, „nu vă temeţi! Natura întreagă pot să o supun, Voi trebuie din inimă să credeţi Şi veţi vedea înfăptuit ceea ce spun”.
-„De eşti Tu Doamne” spuse Petru -„Porunceşte-mi ca să vin la Tine” -„Da vino, haide îndrăzneşte Petru Credinţa ta pe val te ţine”
Şi se ridică Petru înfrigurat Începe a paşi timid pe ape Şi e cuprins de exaltare, e mirat! Că apa stâncă se făcu sub talpe!
Călca pe ape falnic maiestuos El şi Isus umblau pe ape împreună Dar.. se uită la valuri,deveni fricos Că se zbăteau grozav, şi ce furtună!
-„O Doamne scapă-mă că mă afund” Se înspăimântă, strigă cu-nfrigurare -„Apucă mâna mea, că iată Eu te prind De ce te-ai clătinat în încercare?”
-„Puţin credinciosule, hai te ridică! De ce te-ai îndoit şi teama te-a cuprins? Pe apă calcă cu îndrăzneală, fără frică Cât eşti cu Mine! Eşti de-neînvins!”
***
Când barca ta e clătinată de furtună Îţi spune Domnul că iţi stă aproape Să nu te înspăimânţi când norii se adună Că El Stăpân e şi astăzi pe ape!
Cand stari de boala iti macina fiinta, Cand zaci in neputinta-ncatusat… Cand incercata crunt iti e credinta, Iar tu privesti nauc si… disperat
Incerci sa te ridici prin rugaciune, Dar cerul e inchis cu chei de otel. Privesti atunci enorma-ti slabiciune, Ce incatusat te tine prizonier!
Zadarnica si grea iti pare lupta, Cand esti slabit,bolnav si dezarmat Doresti cu disperare eliberarea, Te simti zdrobit, invins si inselat.
Ai vrea sa lupti, dar nu mai ai putere, Cand trupul e bolnav iar duhul e zdrobit Ai strans multa amaraciune si durere, Privesti in jur … stingher si istovit.
Dar este timpul sa privesti cu grija, In Cuvantul Vietii,cel a toate ziditor! Te incredinteaza ca-n acestea, miza Este chiar sufletul tau… nemuritor!
Adu-ti aminte atuncea frate de credinta, Ce zice sfantul Iacov prin Cuvant Ferice este cel ce rabda ispitirea Bun de-i gasit, el este numit sfant!
Cununa vietii cea… fagaduita, Primi-vei pentru tot ce ai rabdat Iar timpul harazit pentru incercare, S-a scurs! Si ai sa fii eliberat!
A fost un test al vredniciei tale, Testul slujirii aicea pe pamant Ce aurul… de zgura il separa Si incet…incet esti transformat in sfant
Nu plange azi cand esti in incercare, E timpul doar ca… tu sa multumesti! Ca El transforma fiinta trecatoare, Sa poata locui in slavile ceresti!
