În încercare stau de-o vreme
dar mintea încă-mi este trează
chiar dacă tot lăuntrul geme
în taină inima-mi veghează.
Privesc spre buza depărtării
si nu văd ajutor venind…
chiar dacă pradă sunt uitării,
aleg să stau în post, slujind.
Nu stiu ce mă aşteaptă mâine,
nici lupta ce o sa fie dusă
nu ştiu de voi avea o pâine
însă aleg ISUS, să-Ti fiu supusă!
Nu este simplu-n încleştare
când eşti zdrobit nu e uşor
când sufletul amar te doare
şi vezi nadejdile cum mor.
Când ce cladit-ai cu migală
se spulberă-ntr-o clipa doar,
iar duhuri rele de îndoială
îţi picură-n adânc amar.
Când deznădejdea dă târcoale
cu valul ei de ceaţă dens,
iar duhuri vin ca să doboare
pericolul fiind imens
atunci se vede cât de mare
este credinţa ce-o afirmi
când rău zdrobit în încercare
pe Dumnezeu alegi să-L chemi
Căci dincolo de încercare
Cel ce veghează e Isus!
De aceia lupt privind în zare
Aleg să fiu un rob supus.
Zalau 25 Martie 2012
