Etichetă: versuri crestine

Categorii
poezii

Marea transformare


Mare este a Ta putere
Dumnezeu Preasfânt,
Ne-ai adus o mântuire
Nouă pe pământ

Duhul cel din veşnicie
Pus în trup de lut,
A putut ca să învie
Omul cel pierdut.

Minunată transformare
Pentru omul tern,
Puterea nemuritoare
Înghite cei peren.

Boldul morţii, el păcatul,
Fost-a înghiţit,
Nemurirea prin Înaltul
Viaţă a dăruit.

Când Hristos din veşnicie
Dezbrăcat de slavă,
S-a jertfit ca să învie
Fiinţa cea bolnavă.

Omul cel robit de patimi
Fost-a transformat,
Când sub cruce la Golgota
Viaţa şi-a predat.

Omul tern şi păcătos
Transformat deplin,
Prin Sângele lui Hristos
Intră-n sfânt Cămin.

Minunată mântuire
Plan divin ceresc
Ai adus Iehova Ire
Omului firesc.

Greta Andreica
14 Feb. 2013

Categorii
poezii

Când tot ce este-n tine e durere


Când stări de neputinţă îţi macină fiinţa
Iar apăsarea sufletească este tot mai grea
Când nu zăreşti niciunde biruinţa
Şi plângi strivit sub încercarea rea

Când tot ce este-n tine e durere
Şi parcă toate, toate s-au surpat,
Când suferi singur, în tăcere,
Când simţi că şi în gând eşti încercat.

Când hoardele străine din văzduhuri
Se năpustesc supra-ţi cu năduf,
Câd duhuri rele îţi recită stihuri
Când ai umplut al lacrimei burduf,

Viaţa întreagă ţi se pare goală
Anostă şi lipsită de orice sens,
Iar viitorul ţi se pare ca de smoală
Şi nu-ţi mai găseşti locu-n univers.

Aduţi aminte că pe a vremii valuri
Un Fiu de Dumnezeu a coborât din cer,
Ce a trăit smerit pe a vieţii maluri,
Ce fost-a prigonit, rănit, stingher.

Dar totul a răbdat cu bucurie,
Ca-n jerfa Sa, viaţă să avem,
Spune-i tot ce îţi lipseşte ţie
Şi vei primi in inimă un cald indemn.

Durerea va dispare într-o clipă
Iar întristarea parcă nici n-a fost…
De dragoste Isus face risipă
Când îţi arată al vieţii tale rost.

Tu înţelegi atunci, că lângă cruce,
Există bucurii de nedescris!
Dacă lumina Sa in viaţă îţi aduce
Trăieşti de aici precum în Paradis.

Greta Andreica
Zalau, 12 Feb. 2013

Categorii
poezii

Ieri, azi şi… mâine


Ieri pierdută-n lumea mare
În drum către nicăieri,
Pleavă ce plutea în zare
Cu mândrie şi plăceri.

Ieri căutând o împlinire
Şi un nume pe pământ,
Plină de păcat şi fire
Neştiind ce este sfânt.

Azi prin marea-Ţi îndurare
Mântuită prin Hristos,
Sus în barca de salvare
Luptând să trăiesc frumos.

Orice mădular în parte,
Rob să-l fac ascultător,
De păcat vreau al desparte
Ca să ard apoi de dor.

Ochii mei sunt astăzi ţintă
Doar în Sfântul Tău Cuvânt,
Sufletul prin Duhul cântă
Ţintind spre ce este sfânt.

Mâine sus în Ţara Sfântă
În splendoare şi mărire,
Unde sfinţii toţi îţi cântă
Sus în Rai şi nemurire.

Fericită pe vecie,
Voi uita orice necaz.
Plină-n duh de bucurie
Fără lacrimă pe obraz.

Proşternută-n adorare
Îţi voi mulţumi frumos
Că din lumea de pierzare
M-a salvat Isus Hristos.

Greta Andreica
Zalau, 10 Feb. 2013.

Categorii
Fără categorie poezii

Şopteşte vântul


În adierea vântului blajină
de sus din cerul străveziu,
coboară snopii de lumină
şoptindu-mi că e seară şi-i târziu.

Tresar la şoapta ca un şipot
ce-mi mângâie urechea-n zbor,
apoi ascult al apei ropot
şi plâng sclipirile ce mor.

Coboară înserarea pe cărare
se furişază-n inimă domol,
se isprăveşte o ultimă lucrare
iar greieri îşi cântă trilul lor.

Mai pâlpâie lumina la fereastră
iar paşi-mi rătăcesc pe aleii
tresare floarea cea din glastră
iar vântu-mprăştie miros de tei.

Spre casă pasu-mi şovăielnic
se-ndreaptă că e seară pe pământ,
o, Doamne, ai adus un timp prielnic
mă-nfior! Cât eşti de sfânt!

Amin
Greta Andreica
08 Feb. 2013

Categorii
poezii

Ca Tine nu e altul


Mergând spre fericire
pe drumul nevăzut
Te caut prin credinţa
ce-mi este tainic scut!

Mă-nalţ spre necuprinsul
Ce mă absoarbe ades
El-naltul, El întinsul…
Ce dă vieţii sens.

Dar în trăirea-mi ternă
în zilnicul năduf
Pe întărita-mi pernă
În crâncenul zăduf

Se sparg în neputinţă
a inimi visări
tovarăş mi-e căinţa
pe-a vieţii slabe zări.

Doar inima-ţi vorbeşte
când mută-i gura mea
lacrima şiroieşte…
caut iertarea Ta

Dar deodată vine
al Duhului alin
purtând în tainic Sine
balsam măreţ Divin

Mă înconjoară pacea
durerea se chirceşte
plutesc în ‘nalte sfere
iar duhul meu trăieşte

Şi uit pe dată totul
durerea, chinul, greul
Ca Tine nu e altul
Tu, Sfântul, Dumnezeul!

Amin
Greta Andreica
08 Feb. 2013

Categorii
poezii

A mai trecut un an


A mai trecut un an din viaţă,
Din nou ne oprim la calendar,
Şi scotocim pe-a vieţii aţă
Iar faptele ne stau în faţă
Ne arată cât trăit-am de sumar.

Atât de multă alergare
Ne umple timpul zi de zi,
Goană după haine şi mâncare
O forfotă… şi fiecare
Se culcă-n nopţi târzii.

Atâta trudă pentru-o pâine,
Pentru un trai mai bun, decent,
Nici nu vedem precum, că mâine,
S-a dus viaţa cu a ei taine….
Iar noi, nu am răspuns prezent!

Acum când anul se sfârşeşte
Din nou de amintiri cuprinşi
Analizăm cum se trăieşte,
Cât de adesea se păcătuieşte
Cât de uşor suntem învinşi.

***

Prietene tu unde mergi
Ce ţeluri ai în viaţă?
Acum aş vrea să înţelegi
C-ă risipit-ai ani întregi
Iar azi nu ai speranţă!

Mai este o viaţă dragii mei,
O viaţă nesfârşită,
Isus te-ntreabă dacă vrei
Să te înscrii printre ai Săi
S-ai veşnicia pregătită.

***

Iar noi care-am pornit pe cale
La cumpăna de an să medităm,
Cum ne silim aici în „vale”
Că viaţa se sfârşeşte cu ale sale,
iar noi spre casă o să plecăm.

Să ne trezim azi fraţii mei,
Să scuturăm firescul jug,
Să nu mai fim lumeşti şi răi
Că Domnul se-ngrijeşte de ai Săi
Când sub stindardul Lui ajung!

Să ne încredem pe deplin
În Cel ce e iubirea,
În van să nu ne risipim,
Viaţa în credinţă s-o trăim,
În Cel ce Este nemurirea!

Greta Andreica
Zalau, 28 Decembrie 2012

Categorii
Fără categorie poezii

Te-ai întrupat


Venit din slava slavei nevisate,
Te-ai întrupat o Doamne pentru noi,
şi Te-ai născut în Bethleem cetate
că ne ştiai săraci, lipsiţi şi goi.

Ai împlinit a Tatălui voinţă,
L-ai ascultat prin fapte şi Cuvânt,
că Tu eşti Dumnezeu şi fost-a cu putinţă
să mori pentru toţi oamenii de pe pământ.

Te-ai întrupat ca om, dar fără pată,
trăind fără păcat adus-Ai izbăvirea,
Când ai jertfit viaţa Ta curată,
Tu ne-ai adus în dar dumnezeirea!

Că fost-ai om, trăit-ai printre oameni
şi ai răbdat ispite şi dureri,
dar Tu ai biruit că ai venit să semeni,
un dor de cer şi să ne dai puteri.

Că nu putea un om să moară
pentru a lumii întreagă mântuire,
doar Dumnezeu putea să se coboare,
ca să ridice omul din pieire.

Ai acceptat şi Golgota Isuse,
iar drumul crucii l-ai urcat întreg,
când mă gândesc am bucurii nespune
Iubirea-ţi mare azi o înţeleg.

Tu ai venit O Doamne pentru mine
să mă ridici din negrul morţii hău,
În univers nu-i nimenea ca Tine
Să se jertfească pentru omul cel mai rău.

Amin
Zalau, 15 Decembrie 2012
Greta Andreica

Categorii
poezii

Arde sufletul în mine


Azi în drumul de credinţă pe a mea cărare,
Caut să mă ating de Tine, de puterea-Ţi mare!

O ajută-mă Stăpâne, să nu mai greşesc,
Mă proştern acum la cruce şi mă pocăiesc!

Eu aştept a ta sfinţire să-mi aducă-n dar
Har, putere de jertfire pe sfântu-Ţi altar.

Să transformi deplin Părinte toată viaţa mea!
În trăire, în cuvinte, în asemănarea Ta.

Arde sufletul în mine, Dă-mi a Ta sfintire!
Ca să poarte pasul meu spre desăvârşire.

Asta-i ţinta ce o am pentru a mea viaţă,
Mă ajută Doamne sfinte, dă-mi în duh povaţă.

Mă smeresc în faţa Ta, Domnul meu divin,
Te ador, Te aştept să vii, Doamne şi mă-nchin!

Greta Andreica
Zalau, 13 Decembrie 2012

Categorii
poezii

Pe poteci de har

Pe poteci de har urcând prin credinţă
Încerc să m-apropiu de tronu-Ţi slăvit,
Şi te rog să-mi aduci în duh biruinţă
Te chem cu suflet deschis şi smerit.

Mă arde un dor să mă înalţ către Tine,
Să scap de povoara aceasta de lut,
Fireasca trăire şi zilnica pâine
Adesea aici pe pământ rob m-au ţinut.

Doresc părtăşia-ţi în toate pe cale
Şi lupt cu nădejde în duh pentru ea,
Zbuciumul aici pe pământ este mare
Şi adesa mă trezesc cu o inimă rea.

Firescul mă-nvăluie în lupta cea ternă,
Cu greu mă desprind de a cărnii putere
Prin credinţă îţi caut Faţa Eternă
Că prea ades sunt copleşit de durere.

Trimite din ceruri Părinte putere
Să scalde în har astăzi duhul trudit,
Cu toată fiinţa mă plec spre aţi cere
Să mă ajuţi să ajung la sfârşit mântuit.

Amin
Zalau 13 Decembrie 2012
Greta Andreica

Categorii
poezii

Suntem femei

Suntem femei aşa a fost să fie,
Ca să ne naştem pe acest pămnt.
Suntem legate de a noastră glie,
Lipite de cei dragi pentru vecie,
Luptând pentru cei bun şi sfânt.

Suntem femei dereticând prin casă
Făcând mâncare, haine şi copii,
Pe cei iubiţi îi strângem lângă masă,
Vrem să le facem viaţa mai frumoasă
Că le dorim în viaţă bucurii.

Suntem femei creştine cu dorinţe
Care depind de-ai noştrii soţi,
Avem în inimă adesea suferinţe
Şi vise ce rămân doar năzuinţe
Ascunse în adânc, în tainic colţ.

Avem copii ce îi iubim cu sete,
Ne dedicăm cu totul pentru ei,
Îi mângâiem ades pe îndelete
De sunt băieţi sau de sunt fete
Şi îi iertăm atuncia când sunt răi.

Suntem femei şi aducem alinare
Pentru acei pe care îi iubim.
Sensibile, cu grijă şi răbdare,
Îi ajutăm cu drag pe fiecare,
Când sunt bolnavi, îi îngrijim.

Suntem femei ce semănăm iubire
În pruncii ce atâta i-am dorit,
Îi invăţăm ce-nseamnă dăruire
Când prin viaţă şi jertfire
Suntem exemplul cel mai potrivit.

Suntem femei ce stăm în rugăciune
Şi mijlocim adesea către cer,
Ca Dumnezeu să facă o minune
S-aducă pentru ai noştrii zile bune,
Să nu rămână printre cei ce pier.

Suntem femei cu slăbiciuni adesea,
Care privesc cu ochii plânşi şi goi…
Însă să nu uităm, cu toate acestea,
Despre înviere primele au dus vestea
Nişte femei… aşa cum suntem noi!

Zalau, 04 Dec. 2012
Greta Andreica