Ieremia 20 7-11
M-ai induplecat, m-ai biruit o Doamne
Zise Ieremia… cu cap plecat, smerit,
Te rog fierbinte, sa ai mila de mine!
Descurajat sunt azi, ma simt dispretuit.
As vrea sa tac, sa nu vorbesc de Tine,
Ca doar ocara si dispret primesc.
Toata lumea-si bate joc de mine,
Sunt o pricina de ras, toti ma privesc.
Ocara si batjocura, in fiecare zi,
Imi aduce al Tau Cuvant, cand il rostesc
Apasare, silnicie iarasi trebuie sa strig,
Nu pot tacea, oricat as vrea sa ma opresc.
Un foc launtric imi mistuie fiinta,
Inchis e in adanc, in ale mele oase,
As tacea, insa nu pot! Dar am credinta,
Ca toate acestea… imi vor fi foloase.
Aud mereu vorbele rele a multimii,
Spaima ce domneste-n jurul meu
-„Invinuiti-l!” striga tare pelerinii,
-„Sa-l omoram ca nu-i din Dumnezeu”
Toti ce traiau in pace langa mine
Pandesc sa vada cand m-oi clatina
-„Poate se lasa prins!” Zic , n-au rusine
-„Punem mana pe el si ne vom razbuna”
Dar Domnul e cu mine, ca un viteaz puternic
Ma-ncred in El! Prigonitorii nu vor birui!
Ci se vor umple de rusine vesnic,
Iar eu in cer cu El, acolo ma voi odihni!
***
Asa vorbea odata proorocul Ieremia,
Condamnat fiind de multi din jurul lui
Dar a ramas de neclintit, avand taria
Sa spuna doar, Cuvantul Domnului!
Proorocii fost-au improscati cu vorbe
Invinuiti de lucruri ce n-au faptuit
Dar când mulţimea a-nceput a fierbe
Ei au rămas statornici şi de neclintit.
amin 02 mai 2010
