Categorii
poezii

Scrisoare de dragoste

Mireasa Ta

Cu zdrenţe atârnând pe trupul slăbit,
Te aştept ca să vii în toamne târzii…
Eşti dus prea demult… eu m-am pregătit,
Dar în timpul scurs… încet am obosit
şi nu ştiu Iubite când o să vii.

În timp de veghere, puterea-mi scăzu
Iar solii străini pe drum m-au bătut.
Încercat-am să lupt, dar vrăşmaşu văzu,
Năpraznica-i lovitură peste mine căzu,
Să mă ridic dupa ea… abia am putut.

Azi stau în picioare prin Harul trimis
Şi lupt, şi te aştept… te visez,
Într-o zi ai să vii, aşa mi-ai promis,
Chiar de întârzii, speranţa-i de ne-nvins
Nu vreau să abdic din sfântul meu crez.

Se aproapie iarna cu crivăt în univers,
Iar brâul abia îmi mai ţine mijlocul strâns.
Încălţările-s şubrede, tocite de mers
Lacrimi curg de-avalma pe obrazul neşters,
Iubite te-astept!… Cel rau n-a invins!

Albeşte a mea haină, precum a marelui preot
Satan cu pâra să rămână în drum, de ruşine,
Transformă în mine tot ce e rău, tot!
Că te aştept, focul mă arde! De dor nu mai pot!
Vino ISUSE din slăvi, şi du-mă cu Tine!

Cu drag: Mireasa Ta
Ce te aşteaptă şi… astăzi si… mâine…

amin
Zalău septembrie 2008

Categorii
poezii

Biruitoare prin Har!

„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?
Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foamea?…”
(Romani 8: 35)

Plutind în lin zbor

Sunt gata sa urc pe trepte de har,
În luptă, nu dau nici un pas înapoi,
Satan mă hărţuieşte, dar e în zadar,
Sub apăsarea străină, eu nu mă îndoi!

E mare apăsarea, din zi în zi e mai grea
Şi duhuri rele vin să mă-nduplece-n jos
Îmi spun că, zadarnică este credinţa mea,
Că este târziu şi că: „nu mă ascultă Hristos”

Că, viaţa mi-e plină de zbucium şi amar
Că spini mă înţeapă, şi toate mă dor,
Dar azi mă ridic biruitoare prin har
În credinţă am să stau, plutind în lin zbor.

Nu e prigoană, necaz să mă poată desparte
De Domnul Preasfânt şi de dragostea Sa,
Că Harul Divin prin Duh o să mă poarte…
Mă poate desparte doar… o inimă rea!

Nici boli care trupul acesta-l frământă,
Făcând să slăbească puterea de viaţă în el.
Căci inima mea încercată, azi cântă…
Ştiu sigur, de mână cu Isus păşi-voi în cer.

Cu trupul bolnav, sleit de putere,
Prigonită, cu duhul cumplit încercat
Privesc cu credinţă, senină spre zare
Ştiu sigur, acolo este al meu Împărat.

La capăt de drum, voi pune obrazul
Pe pieptul sublim de sfânt Dumnezeu
Acolo uita-voi tot chinul, tot greul,
Trăind în prezenţa-I eternă, mereu.

amin
Zalau sept.2010

Categorii
poezii

„Vai de voi.!”.. şi… „vai de mine !”

„Vai de voi.!”.. şi… „vai de mine !”
( Isaia 5:11-22, 6:1-8 )

-„Vai de voi! ”
Spunea În vremea sa Isaia
Cu sufletul cuprins de întristare,
-„Vai de voi ce pierdeti noaptea
Înfierbântati de bautură tare!”
-„Vai de voi care va credeţi tari
Cand este vorba de vin si de pahar!”
Vai de cei ce numesc binele rău,
şi răul bine
Ei vor rămâne de ruşine!
-„Vai de voi!
Cari numiţi lumina întuneric
Iar întunericul lumină
-Vai de voi, vă credeţi fără vină!
-Vai de voi!
Cari trageti dupa voi nelegiuire
Cu funia minciunii, în groapa de pieire”

***

Şi drepte erau toate, aşa se întâmpla
Poporul era rău si inima-şi strica.

***

Dar într-o zi Isaia, vazu pe Cel Prea Sfânt
Pe un scaun de domnie înălţat de la pământ
Iar poalele mantiei, întreg Templu-umpleau
Puterea-I, maretia-I în jur se revărsau
Serafimi cu sase aripi deasupra Lui zburau
Strigând unul la altul, cu gura lor ziceau:
„-SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT si minunat!
Este Domnul Ostirilor Cel Prea Inalt!”
-„Întreg pământul este plin de mărirea Lui!
În veci de veci să crească Slava LUI!”
Uşiorii uşii toti se zguduiau
Când serafimii-n măreţia lor vorbeau
Casa s-a umplut de fum…
Imaginea era infricosatoare acum.

***

Isaia cuprins de frică
A început atuncea a striga:
„VAI DE MINE! Ca si eu sunt „nimica”
Am buze necurate, un om sunt, păcătos!
Şi am vazut pe Domnul Înalt si Glorios!”
Dar…
Un serafim-l-atinse cu un cărbune aprins
Păcatul fu îndata ispăsit…
Nelegiuirea dusă în abis
Isaia fost-a curătit cu foc sfânt de pe altar
Si-ntreaga sa fiintă i-s-a umplut de Har

***

Sunt gata Doamne mare să merg oriunde vrei,
Ca sa-Ţi transmit mesajul, acuma dacă-mi ceri!

***

Uşor este in viaţă a spune
„Vai de voi!”
A acuza pe alţii şi-a nu privi spre noi,
Dar… când Domnu-ţi stă în faţă,
Vazandu-I maretia bine
Cu spaimă în privire, mai poţi să spui,
Doar… „VAI DE MINE!”

AMIN
Cititorule mediteaza bine la aceste lucruri si nu uita cum judeci asa vei fi judecat ! Iti doresc multa maturitate in gandire.

Categorii
poezii

Ceasul încercării


Un ceas al incercarii exista pentru tine,
Cand totul este vamuit si scris
Un sol e pus sa te loveasca bine,
Verificata ti-e statornicia ce ai promis.

Cand simti carbuni aprinsi sub talpa,
Te arde, pana in adancul sufletului tau!
Satan-ti intinde curse si te inteapa,
Vrea sa te arunce jos in negrul hau.

Dar este un timp, al incercarii tale,
Ce masurat e chiar de Creator,
Verificata iti e puterea de rabdare,
Accepta… si vei fi biruitor!

Cand tot in jur se prabuseste
Si disperat te zbati dupa ajutor,
Strans esti cu putere ca in cleste,
Eliberarea o astepti… cu atata dor!

Cand nu vezi tarmu-n departare
Iar pacla, ceata groasa te-a inconjurat
Marea se zbate furioasa, tare,
Iar tu privesti nauc si disperat.

Cand toti cei dragi, se uita cu mirare
Ne-ntelegand, de ce esti incercat.
Obsesiv iti pui aceasta intrebare:
Cand am sa fiu din nou eliberat?

****
Adu-ti aminte azi in incercare
Ca totul este cantarit mereu,
Te increde, nu te teme si fii tare!
Ca sus vegeaza Sfantul Dumnezeu.

Cand aurul va straluci in soare
Cand zgura toata de pe el s-a dus
Ca un viteaz, puternic,tare
In ajutorul tau veni-va chiar Isus!

Si ai sa uiti tot greul incercarii,
Chiar focul ce a ars dogoritor,
Cand prada ai fost in gheara disperarii
Satan privea spre tine batjocoritor.

Slujeste-L suflete cu orice pret pe Domnul
Chiar singur si sarac de ai sa ramai,
Rasplata ti-o va da doar Unul
Ce iti va fi… balsam si capatai.

Tot cerul o sa cante pentru tine,
Acasa ca erou cand vei sosi
Vei fi uimit si coplesit in bine
De felul cum in cer vei fi primit.

amin

Categorii
poezii

Criză


Este criză în tara Română
De oameni oneşti, muncitori,
Că plin este astăzi la cârmă
De hoţi, de vampiri şi trişori.

Suntem robi în tară la noi,
Au vândut-o pe un preţ de nimic
Aduc din import, produse de „soi”
Ca-n propriul buzunar să fie câştig.

Păduri întregi au fost defrişate,
Se vinde aurul nostru din munţi.
Fabrici si bunuri pe nimica luate,
Cu capul plecat am ajuns cei mai mulţi

Aplecaţi sub povara zilei de mâine
Mulţi români din tară-s plecaţi
Căutând trudiţi zilnica pâine
Storsi de dorul de-acasă, de frati.

Uni se lăfăie-n bogăţii şi palate,
Au pieptul umflat şi plini sunt de ei
O vino Doamne şi fă Tu dreptate,
Trezeşte-i la viaţă pe toţi cei mişei.

Este criză în tara Română
De oameni integrii, cinstiţi,
Care osul la treabă să pună
Să nu mai fim înşelaţi şi minţiţi.

***

Dar trist este că-i criză-n biserici,
Criză de oameni noi, total devotaţi.
De oameni sfinţi, oameni cucernici,
Să-i ridice şi-nbărbăteze pe fraţi.

Ne-am săturat de fumuri şi vorbe,
Spuse la modul declarativ, fariseu,
Vrem sfinţi ce Cuvântul să-l soarbă,
Să poată să creadă cel ce este ateu.

Este criză de… smerenie şi iubire,
Puterea de jertfă este tot mai puţină,
Biserică trezeşte-te! Vino-ţi în fire!
Să ne sfinţim, să ne ridicăm din ruină!

Domnul ne-a dat Duhul Sfânt şi putere,
Cuvântul Vieţii Dreptar pentru drum,
Sfinţenie-n toate însă ne cere!
E ceasul din urmă! Să ne trezim chiar acum!

amin
Zalău, nov. 2010

Categorii
meditaţii

Unde-ţi este ţinta ?


Când ţi-ai fixat ca ţintă cerul, dacă priveşti la tine sau la cei din jurul tău vei fi dezamăgit, vei vedea deseori, doar ambiţii deşarte, orgolii, piepturi umflate de multe ori pe degeaba, etalarea sinelui şi a firii pământeşti.

Nu poţi să fii ca Isus dar să priveşti spre oameni, care sunt prinşi în vârtejul lumii acesteia care nu a gustat dragostea lui Dumnezeu, bunătatea Lui şi pacea dăruită de El, să vorbeşti ca ei, să te-mbraci ca ei, să alergi după lucrurile vremelnice ale lumii acesteia cu aceeaşi pasiune ca ei.
Cât eşti ancorat în lumea aceasta care aleargă cu paşi repezi spre desfrâu, spre o muzică care întinează tot ce atinge, într-o goană nebună după căpătuială şi huzur, sigur ai greşit ceva în drumul tău.

Este foarte greu să îţi fixezi un standard înalt de sfinţenie, să priveşti spre el fără să ştii dacă-l vei atinge vreodată în viaţă, dar să lupţi cu asta zi de zi, să lupţi cu îndoiala care care te apasă uneori şi roade din tine ca o cangrenă, să lupţi cu frica, cu nepăsarea, este greu dar nu imposibil.

Atenţie la ţintă! Dacă căutările tale duc spre confortul lumii acesteia, banii ei sau un nume mare, atunci nu eşti pe Calea bună, nu eşti pe urmele lui Hristos!

Atunci când Isus este la cârma vieţii tale, vei reuşi!

Vei putea învinge deznădejdea care te va cuprinde uneori ca într-un cleşte, fiind dejamăgit de tine însuţi, de ce ai făcut, de ce puteai face…

Când vei înţelege că tu eşti nimic iar Isus este totul, atunci prin credinţă vei birui, pas cu pas prin perseverenţă, cu ochii ţintă la Isus Hristos, vei înainta pe calea sfinţeniei, apropiindu-te de Dumnezeu.

Dacă Hristos este ţinta căutărilor tale stăruitoare atunci El te va călăuzi în tot adevărul, chiar dacă vei mai cădea pe drumul tău, chiar dacă vei mai avea eşecuri, toate acestea te vor întării.
Ridică-te în Numele Lui şi dute mai departe! Să fii sigur că la capăt de drum te va întâmpina Hristos mântuitorul!

Categorii
poezii

Îmi plâng castanii la fereastră…


Îmi plâng castanii la fereastră,
iar luna s-a ascuns o vreme
cu strălucirea ei măiastră
în întuneric! Omenirea geme!

E vânt, cad frunzele de-avalma
iar gingaşe, petalele de flori
s-au strâns… că parcă vine iarna,
Şi cerul s-a întunecat de nori!

Mai latră câte-un căine zgribulit
sub straşina ce picură într-una,
parcă întreg pământu-i amorţit
acum când se dezlănţuie furtuna.

Şi cine să mai ducă Sfânt Mesaj
când noaptea e stăpână pe pământ?
Iar pasul e îngreunat de mult bagaj…
Să ia aminte cel care e sfânt!

Categorii
poezii

Timpul

Timpul zboara ganditor
Valul, vremea trece,
Dumnezeu e creator
Nimeni nu-L intrece!

Timpul trece si prin om,
Lasa urme-n cale
Vietate-om sau pom,
Le coboara-n vale…

Timpul e stapan pe lut
Totul se-nvecheste,
Dumnezeu e absolut
El in Duh te creste.

Trece-n goana cu naduf,
Tmpul se grabeste.
Ordinele din Vazduh
El le implineste.

Pentru timpul ce il ai,
Cumpaneste bine!
In zadar sa nu mai stai,
Ca sfarsitul vine!

Foloseste timpul dat
Lupta cu putere!
Ca acum de l-ai scapat
Pentru tine piere…

Fata ti-a ridat, in mers,
Garbovit pasesti pe cale
Rasufland abia, tusesti!
Nu mai ai scapare!

Pentru tine el sa dus…
A zburat, dar iata,
Dumnezeu te-a uns de sus
El iti este Tata.

Daca-n jertfa lui Isus
Ai crezut, e bine!
Dumnezeu azi a deschis
Cerul pentru tine!

Si trecand peste mormant,
Ai ajuns acasa!
Timpul a zburat in vant,
Esti in cer mireasa!

Categorii
poezii

Doar azi

„…Pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani,
şi o mie de ani sunt ca o zi.”(1pet.3v8/b)
„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ”(1pet.3v10/a)


A fost un „ieri” când tu nu existai,
Dar exista pământ… şi cer… şi rai…
Doar că trăiau alţi oameni pe pământ,
Dar Dumnezeu era în cer la fel de sfânt!

Acuma este „azi”… şi tu trăieşti,
Ai fost chemat din evidenţele cereşti.
Acuma poţi iubi… şi poţi zburda,
Poţi învăţa… lucra,… cânta….

Ai toată „ziua” numai pentru tine
Ca s-o trăieşti cum ştii că e mai bine,
Tu, poţi un nume aici să îţi clădeşti…
Sau pentru veşnicie să te pregăteşti.

Că vine „mâine”… şi ziua asta nu-i a ta…
O amintire pe pământ vei rămânea,
Alţii vor fi la rând pe acest pământ
Iar tu-ai trecut… precum un fulg în vânt.

Cât este încă „astăzi” pentru tine,
Te-ndemn în viaţă cântăreşte bine
Alege numai lucrurile de folos…
Alege astăzi veşnicia cu Hristos!

amin
Zalau, feb.2011
Există o „zi”(timpul cât tu trăieşti) pe care Domnul ţi-a dăruit-o ca să te pregăteşti pentru veşnicie. Alegerea îţi aparţine! Fii atent. nu risipi timpul!

Categorii
poezii

Trezeşte-te azi omenire!

Trezeşte-te azi omenire!

Este o poveste tristă dar adevărată,
Povestea e…
Că-n cer avem un Tată,
Care demult când noi nu aveam chip,
Nu exista pământ,
Nu exista nisip…
În Sine Însusi s-a gândit,
Să fie mări cu ape a poruncit.
Pământul l-a creat cu-al Său Cuvânt
Şi toate ce-s pe el
Le-a creat rând pe rând…
Flori şi munţi şi animale după soi
Şi continente, văi prăpăstioase,
Gheţarii veşnici, plini de sloi.

La urmă, omul la făcut
Cu mâna Lui,
După asemănarea Sa
Şi… după chipul Lui.
I-a dat porunci şi legi şi…
Libertate,
Dar omul le-a călcat pe toate.
N-a ascultat de cel ce l-a creat
Femeia, „sarpele” au complotat
Şi astfel omenirea căzut-a în păcat.

Plimbându-se prin splendida grădină,
El Creatorul, sa uitat la „tină”
Şi frunzele se legănau înfrigurate,
Că legile Divine
De om au fost călcate.
… Şi astfel omul fost-a alungat,
Cu trudă şi sudoare
Să câştige pâine de mâncat.
Din pricina lui
Pământul fost-a blestemat.
Natura întreagă a încremenit,
Când omul a păcătuit…
De vremi de mult uitate
Şi-a amintit…

Atuncea Sfântul Dumnezeu,
Ce nu putea privi păcatul meu,
A hotărât ca să-l trimită jos,
Pe acest pământ…
Pe Fiul său iubit, ISUS HRISTOS
Ca să plătească cu viaţa Sa,
Păcatul greu ce stăpânea lumea.
O hotarâre grea pentru un Tata
Să dea pe fiul său
Dar vina…
Doar cu Sânge Sfânt putea a fii spălată.

Şi a venit Isus, ascultător mereu…
Că a iubit sufletul tău şi-al meu.
Chip de muritor a îmbrăcat,
Şi… Sa jertfit, şi… ne-a salvat
Scapând întreaga omenire din păcat.
Acum e-n slavă, din morţi a înviat,
E al nostru Rege şi Împărat.

Iar noi ce facem?
Risipim mereu…
O dragoste imensă… de Fiu… de Dumnezeu.
Povestea de aceia este tristă,
Că avem această şeansă, oferită
Iar noi, cu capul aplecat spre acest pământ,
Secerăm furtună şi semănăm doar vânt.

Trezeşte-te astăzi omenire!
Că vremea este la apus
Iar drumu-ţi duce la pieire
Apucă astăzi şansa dată ţie
Să ajungi în veşnica împărăţie.

amin
Zalau sept. 2010