Categorii
poezii

Avem un azi

Avem un „azi” ce îl iubim
Acestui timp mereu ne daruim,
Alergăm… prin lume pribegim,
Aşa uşor uităm că vine mâine…
…şi murim.

Un „azi” în care toţi trudim
Viaţa, forţa, toată-o dăruim,
Un viiror frumos să ne clădim
Şi nu vedem că timpu trece…
…şi murim.

Un timp în care-n jur privim…
Prietenii, relatii construim,
Ca să trăim pe veci dorim!
…Dar timpul trece aşa uşor…
…şi noi murim.

O! Zi de azi ce mult te preţuim!
Trăim, ne bucurăm, ne veselim
Şi atuncea când nici nu gândim,
Precum un fulg, tu ai zburat…
…iar noi murim.

Cât este încă „azi”, să ne oprim!
De „mâine” care vine să ne amintim,
Pentru acest „mâine” să ne pregătim
Şi atuncea n-am pierdut nimic când…
…trece „astăzi” şi murim.

Categorii
poezii

Încercarea

Încercarea

Tu eşti creat să fii biruitor,
Deci nu te teme când eşti încercat!
Nu tremura când totu-n jur e înfricoşător
Adu-ţi aminte, tu ai un Împărat!

Acum te doare crâncen lovitura
Te arde până în adâncul sufletului tău,
Dar nu uita, ce spune Scriptura,
Că prin împotrivire, scăpa-vei de cel rău.

Când valul încercării, pare a te acoperii
Să nu alergi la om după ajutor,
Te roagă doar, şi o să vină îngerii
Trimişi de Dumnezeu… să fii biruitor!

Tu luptă deci oricât de greu îţi pare
Să nu te laşi înfrânt cu nici un chip!
Că Domnul e cu tine-n încercare
Şi El măsoară al încercării timp!

Doar cine rabdă astăzi încercarea
Acolo sus în slavă fi-va răsplătit,
Va înţelege că tot greul a avut menirea
Să-l facă o veşnicie-ntreagă fericit.

Prieten drag ce azi te zbaţi în încercare
Şi nu vezi, o scăpare şi-un liman,
Aşteaptă, nu te teme, crede, ai răbdare!
Să intervină Domnul, a toate suveran!

Amin

Categorii
poezii

Biruitor prin încercări

De poţi tăcea, când toţi lovesc in tine,
Cu vorbe grele când esti împroşcat,
De poţi tăcea şi să faci numai bine,
Tu esti cu Dumnezeu de-apururi împăcat!

De poţi răbda când eşti nedreptăţit,
Şi toţi lovesc in tine cu furie…
De poţi răbda cu sufletul smerit,
Aduni comori pentru o veşnicie.

De poţi zâmbi când norii se adună
Şi cerul se Întunecă ameninţător,
Când viaţa ţi-se clatină-n furtună,
Cu Dumnezeu vei fi biruitor

De poţi iubi cand esti lovit cu ură
Şi Împroşcat cu hule, batjocuri si ocări,
Nici un cuvânt de nu rosteşti cu gura,
De nu împarţi amărăciune sau frustrări!

Dacă ajuţi când cel de langă tine
Este căzut, bătut şi-ntre tâlhari…
Dacă-l ajuţi, facandu-i numai bine
Puterea de ţi-o-mparţi la mici şi mari…

Atunci pe Dumnezeu îl ai de Tată
Tu eşti cu adevărat copilul său
Iar veşnicia ţi-e asigurată
Şi ieşi biruitor din orice greu.

Când poţi sa suferi orice ar fi să fie
Rămâi de Dumnezeu ascultător…
Chiar în necaz, în boală sau urgie,
Cu El Shaddai vei fi mereu biruitor!

Chiar dacă o să ai o oaste-n fată,
Ce înarmată până-n dinţi stă-n calea ta.
Când simţi, că sangele in vene iţi îngheaţă,
Tu te încrezi in Dumnezeu şi-n forţa Sa!

De eşti încrezător în orce vreme
Când eşti în vale, sau pe munte sus…
Stihiile se năpustesc? Nu ai de ce te teme!
Fii credincios! Ca-n ajutor vine Isus.

amin. Zalau 21 nov.2007

Categorii
poezii

Dacă ai veni

Dacă ai veni acum Isuse…
La ceas de taină, să-mi vorbeşti,
Toate dorurile, ce-au rămas nespuse
Nu ţi-aş cere să le împlineşti.

Eu am multe în gând acum şi-n taină,
Te aştept şi Te ador… plângând,
Inima de multe ori mie toată rană…
Dar Tu ştii ce port în inimă şi gând.

Tu cunoşti enorma-mi slăbiciune,
Ce încătuşată, mă ţine prizonier
Dar smerită, copleşită de ruşine
Plângând… iertare vin să-ţi cer.

Chiar cu fapte, multe fapte moarte
Dacă aş veni şi Te-aş întâmpina
Tu eşti cel ce le cunoşti pe toate
Sigur ştiu Isuse că Tu m-ai ierta

Dacă ai veni acum în grabă
M-ar cuprinde teamă şi fiori,
Ti-aş ieşi în faţă fără de zăbavă
Şi m-aş închina de zeci de ori.

Frământată de cumplită teamă,
Pentru atâtea… ce am făptuit…
Dar cu dor aprins, de bună seamă
Am să-Ti spun Isuse, „BUN VENIT!”

amin
( Faptele moarte sunt fapte bune facute cu o motivatie gresita ) Dumnezeu sa ne ajute sa facem doar voia Lui in toate. Noi trebuie sa fim cinstiti cu noi insine si sa analizam corect toate atitudinile ce le avem in diferite circumstante.

Categorii
poezii

Urcuş

Pornit-am pe un drum, pe-o carare spre cer,
Poverile-s multe si merg catinel.
Dureri ma apasa si drumul e greu,
Lovituri primesc, mereu si mereu.

Dar… urc tot mereu, urc spre Hristos,
Doar El imi e tinta pe drumul pietros.
Mai lupt sa iubesc, sa iert si sa sper,
Sa leg iute rana, putere sa cer.

Lovit de voi fi iar si iar nemilos…
Eu stau in genunchi, m-ajuta Hristos!

Vad prin credinta Raiul iubit,
Visat, asteptat, o… cat de dorit!
Cu zidul de iaspis, topaz si iacint,
Cetatea de aur smarald, margarit…

Doresc ca sa intru in cetatea de sus
Dar am pe pamant o lupta de dus,
Cu ochii atintiti spre rasplata mereu
Sper, lupt si rabd cand e greu.

E vremea din urma si e pe sfarsit
Satan ragneste, razboiul e cumplit!
Intre sfinti pune vrajba fara temei
Si ei se ranesc cu vorbe-ntre ei.

Trezire! Strig astazi prin vers!
Scutura-n graba tarana din mers,
Lasa mandria, iutimea si somnul,
Porneste la lupta, inainte cu Domnul!
Nu te uita la bani, la placere,
Te pleaca in genunchi si cere putere.

Smerenie-ti cere Domnul crestine,
Lepadare de lume si sine.
Chiar de e urcusul istovitor
Zdreliti de suntem si toate ne dor,
Noi mergem inainte spre Raiul dorit
Isus ne e sprijin necontenit.

Te scoala in graba si crucea ti-o ia,
Taras de urca-vei, tu nu renunta!
Nu-i vremea acuma de cumpanit,
Ca vine in graba al nostru sfarsit.

Relatii, bani si prieteni, nu te-or putea ajuta
Zadarnic vei cere mila cuiva.
Dezamagit de tine si de toate vei fi,
Tot ce-ai avut, la nimic nu-ti va folosi.
Trezeste-te-n graba si urca voios
La capat de drum te asteapta… Hristos!

amin
Viata de credinta ar trebui sa fie un urcus continuu, din statura de prunc in Hristos pana se ajunge la statura de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos. Ce maret har! Doamne ajuta-ne!

Categorii
poezii

Biruitorii

Viata din belsug

„V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.”(1Ioan 2.14)
„….tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!”(Romani 6.19)

Sfinţii-s liberi de păcat
Poftele le-au răstignit,
Ei în sânge s-au spălat
Cu Hristos s-au înfrăţit.

Ei trăiesc acum prin har
Viaţa ce o au aici.
Lumea-i cheamă în zadar
Lui Hristos sunt ucenici.

Sfinţii stau în adunări
Plini de foc pentru Hristos,
Căci privind spre alte zări
Rabdă orice, trăiesc frumos.

Cel ce domină azi lumea
N-are chiar nimic în ei
Ei trăiesc de aici minunea!
Că nu au alţi dumnezei.

Crucea o duc cu bucurie
N-au pricină de întristări
Ei sunt dezlegaţi de glie
Ţara lor e-n alte zări.

Părtăşie au în Duhul
Chiar cu Dumnezeul viu,
Ei iubesc mai tare cerul
Văd pământul „un pustiu”.

„Ard” atunci când unul pică
De pe calea lui Hristos,
Totul fac şi îl ridică
Nimic nu e de prisos!

Sfinţi n-au un nume mare,
Ei rămân neobservaţi
Mulţumiţi în orice stare,
Ei sunt simpli, printre fraţi.

Dar sunt mari în rugăciune,
Stând la sfat cu Domnul lor.
Tremură plini de tăciune
Toţi demonii din Şeol!

Ei au biruit pe cel rau
Şi puterea lui au frânt,
Vegheatori în rugăciune
Ascultare si Cuvânt!

amin

Categorii
poezii

Comuniune

Comuniune

Mă frământ o Doamne, tare mă frământ
Pentru ce se-ntâmplă astăzi pe pământ
Iar dureri ascunse, în mine stau şi zac
Vreau din răsputere să îţi fiu pe plac

Văd atâtea rele astăzi în popor
Şi acestea toate, vai cumplit mă dor!
Nedreptatea astăzi stă cu noi la masă
C-a pătruns tiptil şi în Sfânta Casă

Bani şi interese, primează-n orice loc
Sub masca blândeţi se ascunde foc
Iar mândrii deşarte stau la loc de frunte
De Cuvântul Sfânt cine să asculte?

El e folosit ca armă de lovire
Iar asta aduce cruntă rătăcire
Bârfa, ponegrirea şi zilnicul zvon
Se împarte astăzi si de la amvon!

Pune Doamne-n noi putere de căinţă
Să ne-ntoarcem iar la sfânta pocăinţă!
Tot ce e firesc să dezbrăcăm jos
Să ne pocăim la crucea lui Hristos

Amin

Categorii
poezii

Scrisoare de dragoste

Mireasa Ta

Cu zdrenţe atârnând pe trupul slăbit,
Te aştept ca să vii în toamne târzii…
Eşti dus prea demult… eu m-am pregătit,
Dar în timpul scurs… încet am obosit
şi nu ştiu Iubite când o să vii.

În timp de veghere, puterea-mi scăzu
Iar solii străini pe drum m-au bătut.
Încercat-am să lupt, dar vrăşmaşu văzu,
Năpraznica-i lovitură peste mine căzu,
Să mă ridic dupa ea… abia am putut.

Azi stau în picioare prin Harul trimis
Şi lupt, şi te aştept… te visez,
Într-o zi ai să vii, aşa mi-ai promis,
Chiar de întârzii, speranţa-i de ne-nvins
Nu vreau să abdic din sfântul meu crez.

Se aproapie iarna cu crivăt în univers,
Iar brâul abia îmi mai ţine mijlocul strâns.
Încălţările-s şubrede, tocite de mers
Lacrimi curg de-avalma pe obrazul neşters,
Iubite te-astept!… Cel rau n-a invins!

Albeşte a mea haină, precum a marelui preot
Satan cu pâra să rămână în drum, de ruşine,
Transformă în mine tot ce e rău, tot!
Că te aştept, focul mă arde! De dor nu mai pot!
Vino ISUSE din slăvi, şi du-mă cu Tine!

Cu drag: Mireasa Ta
Ce te aşteaptă şi… astăzi si… mâine…

amin
Zalău septembrie 2008

Categorii
poezii

Biruitoare prin Har!

„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?
Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foamea?…”
(Romani 8: 35)

Plutind în lin zbor

Sunt gata sa urc pe trepte de har,
În luptă, nu dau nici un pas înapoi,
Satan mă hărţuieşte, dar e în zadar,
Sub apăsarea străină, eu nu mă îndoi!

E mare apăsarea, din zi în zi e mai grea
Şi duhuri rele vin să mă-nduplece-n jos
Îmi spun că, zadarnică este credinţa mea,
Că este târziu şi că: „nu mă ascultă Hristos”

Că, viaţa mi-e plină de zbucium şi amar
Că spini mă înţeapă, şi toate mă dor,
Dar azi mă ridic biruitoare prin har
În credinţă am să stau, plutind în lin zbor.

Nu e prigoană, necaz să mă poată desparte
De Domnul Preasfânt şi de dragostea Sa,
Că Harul Divin prin Duh o să mă poarte…
Mă poate desparte doar… o inimă rea!

Nici boli care trupul acesta-l frământă,
Făcând să slăbească puterea de viaţă în el.
Căci inima mea încercată, azi cântă…
Ştiu sigur, de mână cu Isus păşi-voi în cer.

Cu trupul bolnav, sleit de putere,
Prigonită, cu duhul cumplit încercat
Privesc cu credinţă, senină spre zare
Ştiu sigur, acolo este al meu Împărat.

La capăt de drum, voi pune obrazul
Pe pieptul sublim de sfânt Dumnezeu
Acolo uita-voi tot chinul, tot greul,
Trăind în prezenţa-I eternă, mereu.

amin
Zalau sept.2010

Categorii
poezii

„Vai de voi.!”.. şi… „vai de mine !”

„Vai de voi.!”.. şi… „vai de mine !”
( Isaia 5:11-22, 6:1-8 )

-„Vai de voi! ”
Spunea În vremea sa Isaia
Cu sufletul cuprins de întristare,
-„Vai de voi ce pierdeti noaptea
Înfierbântati de bautură tare!”
-„Vai de voi care va credeţi tari
Cand este vorba de vin si de pahar!”
Vai de cei ce numesc binele rău,
şi răul bine
Ei vor rămâne de ruşine!
-„Vai de voi!
Cari numiţi lumina întuneric
Iar întunericul lumină
-Vai de voi, vă credeţi fără vină!
-Vai de voi!
Cari trageti dupa voi nelegiuire
Cu funia minciunii, în groapa de pieire”

***

Şi drepte erau toate, aşa se întâmpla
Poporul era rău si inima-şi strica.

***

Dar într-o zi Isaia, vazu pe Cel Prea Sfânt
Pe un scaun de domnie înălţat de la pământ
Iar poalele mantiei, întreg Templu-umpleau
Puterea-I, maretia-I în jur se revărsau
Serafimi cu sase aripi deasupra Lui zburau
Strigând unul la altul, cu gura lor ziceau:
„-SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT si minunat!
Este Domnul Ostirilor Cel Prea Inalt!”
-„Întreg pământul este plin de mărirea Lui!
În veci de veci să crească Slava LUI!”
Uşiorii uşii toti se zguduiau
Când serafimii-n măreţia lor vorbeau
Casa s-a umplut de fum…
Imaginea era infricosatoare acum.

***

Isaia cuprins de frică
A început atuncea a striga:
„VAI DE MINE! Ca si eu sunt „nimica”
Am buze necurate, un om sunt, păcătos!
Şi am vazut pe Domnul Înalt si Glorios!”
Dar…
Un serafim-l-atinse cu un cărbune aprins
Păcatul fu îndata ispăsit…
Nelegiuirea dusă în abis
Isaia fost-a curătit cu foc sfânt de pe altar
Si-ntreaga sa fiintă i-s-a umplut de Har

***

Sunt gata Doamne mare să merg oriunde vrei,
Ca sa-Ţi transmit mesajul, acuma dacă-mi ceri!

***

Uşor este in viaţă a spune
„Vai de voi!”
A acuza pe alţii şi-a nu privi spre noi,
Dar… când Domnu-ţi stă în faţă,
Vazandu-I maretia bine
Cu spaimă în privire, mai poţi să spui,
Doar… „VAI DE MINE!”

AMIN
Cititorule mediteaza bine la aceste lucruri si nu uita cum judeci asa vei fi judecat ! Iti doresc multa maturitate in gandire.