Somnul spiritual intervine treptat se instalează încet, pe nesimţite. La început apare oboseala, o legănare a nepăsării uşoară apoi se instalează o stare de aţipire, iar la urmă somnul profund din care se poate ca omul să nu se mai trezească niciodată, somn care poate duce la moarte spirituală.
Când intervine somnul profund, când dormi de multă vreme poţi să te obişnuieşti cu el şi să nu-ţi mai doreşti trezirea.
„Din pricina înmulţirii fărădelegilor dragostea celor mai mulţi se va răcii”
Această răcire a dragostei va duce la o părtăşie tot mai şubredă între om şi Dumnezeu, o comunicare din ce în ce mai defectuoasă, rugăcune puţină sau seacă, doar vorbe care nu produc zidire, un studiu Biblic sărac sau care aproape nu există.
Atunci când acestea toate se întâmplă, sigur relaţia este în pericol, sa intrat pe panta alunecoasă a căderii, a aţipirii.
Noi trebuie să fim disciplinaţi spiritual, să hrănim spiritul nostru aşa cum hrănim şi trupul acesta de carne ca să avem vigoare să putem lucra.Dacă acest lucru nu se întâmplă atunci partea spirituală va rămânea pipernicită,lipsită de putere va deveni anemică, în schimb se va întări , se va face mare, omul firesc pe care-l alimentăm şi-l răsfăţăm cu tot felul de îndreptăţiri, televizor, bârfe, judecăţi, iubire de lume, mici plăceri oferite sinelui…(Col.3.7-9)
Într-o stare de somnolenţă, îţi pierzi atenţia, vezi ca prin ceaţă, totul este tulbure nu mai ai o perspectivă corectă asupra oamenilor sau evenimentelor.
În Gheţimani(Matei 26:40-41) ucenicii erau somnoroşi, ba chiar au adormit în timp ce Învăţătorul avea cea mai mare nevoie de ei, era cel mai greu ceas pentru El când i-a vrut aproape. Văzuseră minuni, le proroocise, le spuse că va fi vândut, că va învia după trei zile dar… ei dormeau.
Deşi îi înştinţase dinainte, totuşi din pricina nevegherii ei au aţipit. Dacă nu ne împotrivim păcatului diavolul ne va lega, păcatul ne va înfăşura(Evrei12:1),fiecare nou păcat ne va strânge din ce în ce până vom fi legaţi fedeleş, şi sleiţi de puteri vom adormii.
Orice manifestare firească fără a fi urmată de căinţă şi pocăinţă sinceră te aşează pe calea care duce la aţipire.
Dacă vorbim de fecioarele care erau aţipite toate, totuşi vedem o diferenţiere cele care aveau ulei au intrat cu Mirele.
Duhul Sfânt este cel care face diferenţa, este cel care te ajută care îţi dă putere şi te deşteaptă.
Petru s-a deşteptat când Domnul s-a uitat ţintă în ochii lui, n-a mai putut uita acea privire care la pătruns cu mila şi dragostea sa, cu adevărul său, Petru s-a deşteptat şi a plâns cu amar. Pocăinţa produce întotdeauna trezire.
Nouă Domnul ne spune întrebându-ne: Ce faceţi, aţi adormit pe drum? Eu mi-am dat sângele, viaţa pentru voi iar voi ce faceţi, alergaţi după lucruri care pier? Pe asta daţi voi veşnicia?
Dacă ai aţipit, trezeştete! !(Efeseni5:14)
Dumnezeu îţi spune cât te iubeşte, nu renunţa la fericirea ta veşnică, nu renunţa la El
Categorii
