Categorie: poezii

Categorii
poezii

Încă mai este Har


Atât de aproape de inima mea,
Esti Tu Dumnezeu din vecie…
Astazi ma scald în dragostea Ta
Si-n pacea din cer data mie.

Ma scufund în Harul divin
Si-n iubirea ce curge din cer,
Ma-mbrac în iertare, ma-nchin
Iar pacatele fug si umbrele pier.

Din Calvar înca curge iertare
Si Har pentru pentru mine din plin
Astazi înca mai este salvare
Smerita Te ador si ma-nchin.

Doar Tu, în umblarea-mi cea terna
Îmi deschizi noi porti catre cer.
Dragostea Ta pentru mine-i perenă
Mă-nvălui cu ea în necaz, să nu pier.

Doar Tu mă înţelegi atât de bine
Mă alinţi, mă mângâi, mă ridici
Să mă aseamăn tot mai mult cu Tine
M-ajuţi, şi-mi porţi de grijă aici.

O Dumnezeu, cu nimeni altu asemeni!
Îţi mulţumesc că mă iubeşti deplin
Din dragoste murit-ai pentru oameni
De aceia smerită Te ador şi mă-nchin

Zalau, 29 Dec.2011

Categorii
poezii

Pruncul sfânt


„Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”(Luca 2, 11-12)

E craciun din nou pe plai,
Sărbătoarea bucuriei.
Vin colindători cu alai
Se colindă-n dulce grai
Frâu se dă copilăriei.

Ne amintim că s-a născut
Într-o iesle Pruncul Sfânt,
El cel fără de-nceput
S-a născut umil, tăcut,
Să ne aducă Sfânt Cuvânt.

Dezbrăcatu-s-a de slavă
Ca să vină pe pământ,
Să schimbe fiinţa firavă,
Omul, fiinţa mică slabă
Să îl facă sfânt, sfânt, sfânt!

Slavă lui Isus Mesia!
Ce venit-a pentru noi,
Ca s-aducă bucuria,
Să ne redea veşnicia
Ca să fim în cer eroi.

Astăzi colindăm cu toţii,
Ne-amintim de pruncul sfânt
Şi bunicii şi nepoţii,
Îl glorificăm cu toţii
Că s-a născut pe pământ.

amin
Zalau, dec. 2010

Categorii
poezii

Colindătorul


Colindatorul este mesager.
El duce vestea bună a întrupării,
Cântă despre Cel venit din cer,
El duce vestea în umbros ungher,
Vorbeşte despre Regele salvării.

În mersul lumii care pare infernal
Colindătorul parcă rupt de vreme
Se opreşte şi la cel ce doarme în canal
Ce n-are-n viaţă nici un ideal
Ce suferă-n tăcere şi se teme.

Colindătorul bate-n geam la cel sărac
La cel ce n-are lemne, n-are pâine
Aicea el descarcă-al dărniciei sac
Aduce şi colind, dar şi colac
Vestind pe Cel ce-i a Vieţii pâine!

Colindătorul se opreşte la spital
La cel ce este suferind pentru o vreme
Îşi desfăşoară-ntregul arsenal
Arată că exist-un ţel şi este un capital
Ce trece dincolo de timpu-n care geme

Colindătorul îi vorbeşte de Isus
Celui bogat ce multe averi deţine
Îi spune de o bogăţie de nespus
Ce se găseşte doar în jertfa lui Isus
Şi este mai presus de bani şi pâine.

Colindatorul în gerul de afară
Aduce vestea bună până-n zori
El îţi vorbeşte despre-o sfântă ţară
De viaţă în eterna primăvară
Dacă-l primeşti pe Isus înainte ca să mori.

Amin
Zalau, dec.2010

Categorii
poezii

Jertfă pentru omenire

Era întreaga omenire în păcat
iar sângele curgea la vale
să spele omul înşelat…
când Dumnezeu pe Sine ni s-a dat
trasând o mântuire şi o Cale.

Născut în ieslea cea umilă
veni smerit, El fiu de Dumnezeu!
Din dragoste veni, cu milă,
că de păcat îi era silă
să scape omenirea de cel rău.

Sângele cel sfânt a curs o dată
să spele omul rău şi păcătos.
Jertfa sfântă fu curată
întreaga omenire poate fi spălată
De crede-n jertfa Lui Hristos!

Aduse noul legământ cu Sine
un legământ mai bun, mai tare!
făcând pe cel rău de ruşine
El osândi păcatu-n sine,
viaţă aduse… pentru fiecare.

Privesc la iesle şi la cruce
şi mă întreb Isuse, Dumnezeu,
-Ce învăţătură ai vrut a ne aduce
smerindu-te la iesle şi la cruce…
oare-nţeleg acesta… eu?

amin
zalau,21 dec.2011

Categorii
poezii

Î n t r u p a r e a

S-a întrupat Dumnezeira–n lut,
Jertfă pentru omenire ca să fie
Ca omul cel care era pierdut
Răscumpărat prin sfânt tribut
Să poată ajunge în Împărăţie.

S-a întrupat Dumnezeirea-n lut
Dar taină se părea că-i pentru omenire,
Deşi încă din vremea de demult
Profeţii au facut de cunoscut
Şi-au profeţit de-a lui Hristos venire.

În Bethleemul din Iudeea s-a născut
Acolo-n ieslea cea umilă şi săracă,
Trei magi călătorie lungă au făcut
Să vadă pruncul! Regele născut!
Că stelele nu au putut să tacă!

S-a întrupat Dumnezeirea-n lut
S-aducă pace şi bună vestire
Ca orice om care în El ar fi crezut
În sânge sfânt să afle scut
În Dumnezeu să aibă nemurire

S-a întrupat Dumnezeira–n lut
Jertfă pentru omenire ca să fie
Ca omul cel care era pierdut
Răscumpărat prin sfânt tribut
Să poată ajunge în Împărăţie

Amin
Zalau, dec. 2010

Categorii
poezii

Dăruit deplin

Curge apa dintre munti fuge spre câmpie
Trece peste bolovani dar ramâne vie
Multe ocoleste-n cale apa cea zglobie
Ca sa adape pe-nsetat, de folos sa fie.

Ca si apa dintre munti ce se da pe sine
Tot asa sa fii si tu suflete crestine.
Ochii-n ochii lui Isus aţintiţi să-ţi fie
Să te dai de-a-ntregul Lui pentru veşnicie.

Când Isus s-a daruit pentru omenire
Cate Tatal si-a întors blânda Lui privire
Si s-a încrezut deplin doar în Dumnezeu
A trăit curat şi sfânt după planul Său.

Dăruirea îţi aduce cel mai mare dar
Eşti învăluit deplin în cerescul har
Curg în tine ape vii de la sfântul tron
Ce ţâşnesc din tine iar până în sion.

Dumnezeu te vrea întreg, cu inima toata
Ca din viata ta crestine lauda sa-si scoata
Daruieste-te deplin ca Isus sa poata
Sa te faca sfânt, amin!Pentru viaţa toata!

Zalau,18 DEC. 2011

Categorii
poezii

Stea în răsărit

Ai coborât din lumile astrale
Pe cosmica potecă ai venit,
Iar minunata veste a întrupării Tale
A dat-o steaua care-a răsărit.

Trei magi au urmarit a Ta venire
Ca astrele vestit-au din belşug
Că se va naşte-un Împărat în omenire
Care zdrobi-va orice apăsare, orice jug.

Tu fiu de Dumnezeu, fără asemănare
Te-ai întrupat în pumnul de pământ
Ca să transformi fiinţa trecătoare
Prin jertfa Ta şi prin Duh Sfânt

Ai apărut în ieslea cea umilă
Tu fiu de Dumnezeu, şi Împărat!
Trăind în lumea care îţi era ostilă
Ca să răscumperi omenirea din păcat.

Te-ai dat pe Tine pildă de-ascultare
Că-n toate ai trăit curat, fără păcat
Ca omul cel teluric, fiinţa trecătoare,
Cu Dumnezeu să poată fi împăcat!

Tu Stea Divină ce-ai venit în lume
Ca Om, ca Prinţ, ca Dumnezeu
Ne închinăm în sfântu-ţi Nume…
Ajută-ne să te adorăm mereu!

Amin
dec, 2010.

Categorii
poezii

Preţul


Orice faptă îsi are preţul
De e bună sau e rea,
E aşa… precum comerţul,
Eticheta e pe ea.

Şi plăteşti, să ştii iubite
Iţi spun astăzi cu folos,
Orice faptă, ţine minte!
Cântărită-i de Hristos.

Preţul uneori e mare,
Tu gândeşte ne-ndoios
Merită a o face oare?
Este spre al tău folos?

Poti gresi, cu o plăcere
Care-n taina ţi-o permiţi,
Fiindcă trupu’ acesta cere,
Dar ea nu e pentru sfinţi.

Poate te framântă gândul
Ca să te îmbogăţeşti,
Lucrezi ani şi ani de-a-rândul
Şi puterea-ţi risipeşti.

Închinare sunt la idoli
Toate acestea pentru sfinţi,
Că puterea ţi-o consumă, si
Rămâi… c-un pumn de arginţi.

Soră, frate ţine minte,
Noi plătim aici să ştii!
Că în cerurile sfinte,
Nu intrăm cu datorii!

amin

Categorii
poezii

Vedenie în Patmos


În ziua Domnului eram în Duhul
Când deodată o voce îmi vorbi,
Ca vuietul de ape, se umplu văzduhul!
Sunet de trâmbiţe în spate auzii.

Şi m-am întors să văd cine vorbeşte
Cu glas atât de înfricoşător
Părea că-ntregul univers vuieşte
Era Isus, ca Domn al Domnilor!

Încins cu brîu de aur peste piept
Cu părul alb ca neaua cea curată
Stând în picioare, falnic, drept
Cu ochii ca-şi focul, mi-se arată.

În mijlocul a şapte sfeşnice de aur
Cu hainele de-un alb strălucitor
-„Eu sunt acel ce vine, Preaînaltul
Căci Eu sunt viu în veci vecilor.

Cel dintâi dar şi cel de pe urmă
Sunt Alfa şi Omega pentru veci
Sunt Cel ce vine după a Sa turmă
Ioane, asta trebuie să înţelegi”.

Ca mort căzui îndată la picioare
Uimit… şi speriat… şi îngrozit
Că nu poate ţărâna trecătoare
Să stea alăturea de Cel ce-i infinit.

-„Ridică-te Ioane, nu te teme
Căci Eu vreau astăzi să te înştinţez
Să spui bisericilor veste peste vreme
Că Eu sunt viu, şi asupra lor veghez!

Oricine haina albă să-şi păstreze
Că vin curând ca şi Judecător,
Iar cine este-n vie, să lucreze
Că răsplăti-voi osteneala pe ogor”.

Categorii
poezii

Metamorfoză


Când sunt zdrobită puternic pe ilău
Mă doare… până în adânc de eu
Aş vrea să zbor, să mă ridic, să plec
Dar totul… este rană, e inert

Când o să fie-n mine tot întreg?
De jos din colb eu nu mai pot să plec
Mă ocolesc cu silă toţi din jur
Si nici nu ştiu că am ajuns „paşhur”

Stau şi plâng, neputincioasă zac
Iar lacrimile-n perle se prefac
Si strâng comori acolo jos în colb
Când toţi mă ocolesc ca pe un ciob

Timpul trece peste mine-n grabă
Lucrând acolo în adânc fără zăbavă
Iar „perlele” ce au căzut pe răni zorit…
Le-au vindecat, ba chiar m-au întărit!

Furtuna bate, bate neostoit mereu,
Astăzi tăria mea e numai Dumnezeu!
Acuma zbor, chiar aruncată ca un ciob…
Mă bucur şi din dragoste sunt rob!

amin ianuarie 2010
In poezia „metamorfoza „am vrut sa arat puterea transformatoare pe care o au incercarile de tot felul asupra noastra. Biblia ne spune sa ne bucuram cand trecem prin felurite incercari. Toate acestea lucreaza spre desavarsirea credinciosului, cred asta cu toata puterea mea. (paşhur=noroc din toate partile. Ier.20:3|)