Categorie: poezii

Categorii
poezii

Drum… spre Lumină


Doresc să urc pe treptele de har
Să Te cunosc mai bine sfinte Tată
Să nu-mi mai treacă zilele-n zadar
Ci să alerg spre Tine, Veşnic Far!
Ca inima să-mi fie mai curată.

Să mă asemăn pe deplin cu Tine,
Mă scapă de pornirile-mi rebele
Şi fă ce vrei acum din mine
Să nu-ţi aduc ocară şi ruşine
Că numai Tu mă poţi scăpa de rele.

Ajută-mă ca în nestinsă rugăciune
Să ard de dor după a Ta prezenţă,
Ca să mă scapi de orice-ntinăciune
Şi despărţită de ce este-n lume
Să te ador mereu cu reverenţă.

Mie sete să mă adâncesc în Tine,
Să sorb din apa limpede curată
Care din cer în inima mea vine
Purtându-mă acolo-n slăvi divine
C-o bucurie încă ne-gustată.

Te doresc cu-ntreaga mea fiinţă
Cum nu Te-am mai dorit nicicând,
O Dumnezeul meu! De este cu putinţă
Transformă pe deplin a mea fiinţă,
Ca rob ascultător să-Ţi fie orice gând.

Zalau,04 Dec. 2011

Categorii
poezii

Mândria

„Mandria merge inaintea pieirii, si trufia merge inaintea caderii.” (Prov.16:18)
„Pazeste, de asemenea, pe robul Tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari.”
(Ps.19:13)


Mândriea este printre noi,
trufaşă, ea se simte bine.
Se plimbă iute şi vioi,
că tare-i place pe la noi!
Nici nu cunoaşte ce-i ruşine.

Mândria e cu cel bogat
ce stă în jilţurile moi,
dar trece şi pe la argat
şi iată-i cum s-au îngâmfat!
Uitând că sunt ţărână amândoi.

Încrezătoare veşnic e în sine,
păşeşte mândră, plină de tupeu.
Convinge omul că aşa e bine,
să fie veşnic plin de sine
să îşi înalţe propriul EU.

Ea vrea mereu să strălucească,
chiar de striveşte ce-i în jur.
Să urce sus, pe scara cea lumească,
ca toţi spre sine să privească.
Ea stăpânind ce este împrejur.

Se urcă şi pe la amvoane,
crezându-se stăpână, mai presus.
Ea se făleşte plină de zorzoane
şi strigă tare-n microfoane,
uitând că aici, stăpânul e ISUS.

***

Dacă te-ai regăsit în versul meu
creştine drag, să iei aminte!
Scapă degrabă de tiranul „EU”
întoarce-te smerit la Dumnezeu
cât încă ai viaţă şi cuvinte.

Drumul mândriei duce către moarte
către pieire este calea sa.
Acolo paşii o să-ţi poarte
şi-ai să rămâi etern în moarte,
de nu salvezi acum viaţa ta.

Zalau, 2 Decembrie 2011

Categorii
poezii

E ziua ta azi ţara mea…


E ziua ta azi ţara mea
Şi vin să-ţi fac urare
Că traversezi o vreme grea
De criză şi de jale.

Românii tăi te-au părăsit
Plecând prin ţări străine
Unde de lucru au găsit
Ca să câştige-o pâine.

Te devastară oameni răi
Au rupt din tine iară
Păduri distruse-s de ai tăi
O ţară, scumpă ţară!

Tu… locul nouă dăruit
Ca să trăim în tine
Te-am devastat şi jefuit
Ducându-te-n ruine.

Azi la moment aniversar,
Ne-ntoarcem către Dumnezeu
Înţelepciune cerem iar…
Ca să ieşim din acest hău.

Să ne trăieşti ani luminaţi,
Tu ţara noastră dragă!
Căci toţi românii suntem fraţi,
S-o ştie lumea-ntreagă!

30 nov. 2011

Categorii
poezii

De strajă


M-ai pus să fiu străjer pe zid
Să sun din goarnă tare
Să strig că timpu-i pe sfârşit,
Hristos Isus apare!

Acolo sus pe metereze,
Sunt ţinta ce se vede bine…
Strig oamenilor să lucreze
Că în curând Isus revine.

Este a treia strajă de veghere,
Iar întunericul este atât de gros,
Eu sun să se audă până în unghere,
Se-apropie venirea lui Hristos!

E somn, e întuneric împrejur
Întreaga omenire este-n aţipire,
Şi sun, să ştie toţi din jur
Că în curând apare-al nostru Mire.

O fraţii mei ce staţi pe zid
De strajă ca şi mine-n noapte,
Nu ascultaţi de cel perfid
Ce vine cu străine şoapte.

Acum în ceasul greu de strajă,
Să nu lăsăm să ne cuprindă somnul
Ci să strigăm din strajă-n strajă
Vegheaţi cu toţi, că VINE DOMNUL!

Categorii
poezii

Nu risipi timpul!


Zilele una dupa alta trec, se-nsira grabite,
De parca le-ar arunca cineva inainte.
Ai vrea, sa opresti clipa placuta dar…
Din palma stransa… ea zboara tacuta.

Doresti sa tii langa tine persoana iubita
De viata impinsa… ea pleaca grabita.
Cauti in pripa, in jur mai multa siguranta
Viata, zambeste si-ti da doar speranta.

Există un punct de sprijin în univers
E Dumnezeu! Ce tine totul in mers!
Ţine şi gaza si floarea si noul nascut,
Pe toate le-ndruma atent si tacut.

Ne vorbeste prin stele, prin ploi
Prin vantul ce sufla ades’ peste noi
Anii tăcuţi zboara greoi… dar grabiti
Spre hotarul vietii ne imping, ne lasa uimiti!

Ajuns pe prag de vesnicie, uimit si tacut!
Intrebător priveşti în urmă-n trecut…
Nu risipi in zadar… timpul aici daruit tie,
Rămâi lângă Isus, ca sa traiesti o vesnicie!

Zalau,10 mai 2010

Categorii
poezii

Tu ştii o Doamne!

Tu ştii o Doamne cât de mare este durerea-n viaţa mea
Doar Tu o poţi Isuse Doamne îndepărta şi alunga
Tu poţi să-nlături pe vecie această apăsare grea
De n-o vei face Doamne Mare, ajută-mă să merg cu ea.

Tu ştii o Doamne câtă ocară pe mine a fost aruncată
Şi sub povara ei mă duc îndurerată şi apăsată.
Tu poţi o Doamne dintr-o dată să mă ridici din ea acum
De n-o vei face niciodată, ajută-mă s-o port de drum.

Tu ştii o Doamne câtă boală se află azi în trupul meu
Şi cât m-apasă neputinţa, zi după zi, mereu, mereu…
Tu poţi să vindeci astăzi Doamne această neputinţă grea
De n-o vei face, dă-mi putere să nu cârtesc în calea mea.

Tu ştii o Doamne cât de mare e dorul meu de-a te slăvii,
De-a sta în adunarea sfântă cu fraţii a mă veseli.
Tu poţi să-ndrepţi aceste lucruri şi poţi aduce acest festin
De n-o vei face, dă-mi putere ca să mă pocăiesc deplin.

Tu ştii o Doamne toată truda şi greul ce aici l-am dus,
De câte ori pe sfânta cale au fost dureri ce nu le-am spus.
Tu poţi ca să ridici O Doamne poverile din viaţa mea…
De n-o vei face, dă-mi putere să nu renunţ la calea Ta.

Greta Andreica

Categorii
poezii

În lucrare


Când ai pornit în marea Sa lucrare
Şi eşti dispus să te predai deplin,
Nu te clinteşte nici o încercare
Ci lupţi să împlineşti al tău destin.

Căci în lucrare sunt ispite multe
Ce vin ca să te clatine în drumul tău,
Strigând spre Dumnezeu să te ajute
Putere vei primi să treci prin orice greu.

Când Dumnezeu te cheamă în lucrare
Sădeşte-n tine dragoste de cer,
Te însoţeşte cu puterea Sa cea mare
Iar interese trecătoare pleacă… pier.

Acolo, stând de vorbă cu Stăpânul
Valorile eterne mai bine le-nţelegi,
Şi lupţi să-ţi împlineşti destinul,
Şi pentru Domnul roadă să culegi.

Prin ploaie, vânt, furtună sau ninsoare
Bonav ori sănătos, sau ostenit de drum
Să ştii că Domnul e cu tine în lucrare
El nu te lasă niciodată, nicidecum!

Cât tu rămâi statornic în credinţă
Şi te încrezi în Dumnezeul Tău
Rămâne peste vremi acea făgăduinţă
„Eu nu te las cu nici un chip copilul Meu.”

Pe munte sau în vale… în lucrare
Bolnav, rănit, însă crezând deplin,
Nu te clinteşte nici o încercare!
Ci lupţi să împlineşti al tău destin.

amin
Zalau, 23 nov 2011

Categorii
poezii

Toamna vietii

Ploua cu lacrimi pe intinsul pamant,
Se scutura norii de apa plangand,
Cad frunze si lacrimi deavalma pe jos,
E toamna, e vant, anotimp friguros.

Cu maini tremurande Te astept ca sa vii
In toamna vietii cu vanturi pustii,
Cand trec prin mine cumplite stihii,
La gura de soba, Te astept ca sa vii.

Trudnicele vise incep a incolti,
Iar limba sa-Ti cante etern ar dori,
Cu fire argintii la tample, Te astept,
Opreste furtuna… ce-mi arde in piept!

Ca ploile-s reci… si ploua mereu,
E toamna vietii cand, greul e greu,
Un licar de credinta pluteste spre cer
Mi-aduce lumina, ca-n greu sa nu pier.

Ma uit la copacii ce goi au ramas
Si roade si frunze au plecat intr-un glas,
Copiii ce mari au crescut… s-au dus de la noi!
A venit toamna vietii… cu friguri si ploi.

Iar ceea ce-n timpul vietii am rodit
Incet, incet s-a copt, s-a parguit,
A venit vremea sa… luam fulgarinul grabit
Acasa in cer… totul e.pregatit!

Acolo totu-i lumina, si pace, si cant,
V-om uita ca am plans pe pamant,
Ca au curs ploi, c-a fost furtuna si vant…
Vesnic Te-om slavi ISUSE cantand!

Amin. Zalau nov 2010
Am scris această poezie într-o seară friguroasă.

Categorii
poezii

Ce cauţi?


Ne-nşelăm de multe ori, căutând mereu…
Noi credem că-L căutăm doar pe Dumnezeu.
Dar mereu în rugăciuni cerem în neştire
Sănătate, bani şi ani, haine şi iubire.

Zi de zi, an după an, înalţăm mereu
Rugăciuni şi rugăciuni către Dumnezeu.
Te întreb creştine azi, verifică bine
Vrei doar binecuvântări, sau îl vrei pe Sine?

Dacă cauţi mâna Lui, zi de zi creştine
Tot cerând mereu, mereu numai pentru tine,
O să-ţi dea că Este bun, tot ce ai cerut
Dar comoara cea de preţ… să ştii ai pierdut!

O să pierzi din harul Său, marea Lui iubire!
O să ai un pumn de arginţi, fără fericire.
De-l vei căuta pe El, doar pe Dumnezeu…
Îţi va dărui din plin, har din harul Său.

Caută deci zi de zi faţa Lui Divină,
Că aşa doar vei primi pace şi lumină.
Căutând fiinţa Sa, şi a Lui iubire
O să ai pe veci de veci har şi fericire.

Amin 19 nov 2011

Categorii
poezii

Ridică-te şi luptă


Am scris aceasta poezie fiind marcata de trairile unei surori dragi mie, care prinsa cu lucrurile vietii (multe la numar), cu problemele copiilor, un sot pe care-l simte rece cu ea si distant…a tot alunecat in disperare iar acum pare ca nu se mai poate controla. Dragi surori care sunteti in aceias situatie, va rog nu uitati sa va calculati bine prioritatile. Dumnezeu să ne ajute pe toate să fim ceea ce vrea El.

Când simţi că eşti la capătul puterii,
Că n-are nici un sens să lupţi, să speri,
Atunci ridică ochii, priveşte largul zării
Şi nu mai sta în groapa disperării
Privind pierdută către… nicăieri.

În tine Dumnezeu a pus putere sfântă,
El te-a creat să fii biruitoare!
Prin Sfânta Carte astăzi îţi cuvântă,
Iar îngerii se bucură şi cântă
Aşteaptă ziua când vei sta-n picioare.

Pentru nimic şi nimeni, nu renunţa la cer!
Alungă amărăciunea! Că ea distruge-n vreme
Totul aicia trece, totul e… efemer.
Analizează-ţi viaţa şi hotărăşte sincer
Să stai lângă Isus, să n-ai de ce te teme!

Alăturea de Isus, chiar încercarea grea
O duci cu bucurie,privind mereu spre cer
Căci dragostea şi pacea inundă fiinţa ta
Şi uiţi de ziua tristă şi mohorâtă…rea
Iar supărarea, stresul, pe loc se duc şi pier.

Iubită soră, ridică-te-n picioare,
În numele lui Isus alungă tot ce-i rău!
Şi nu lasa ca oameni sau lucruri pieritoare
Să te atragă-n jos în neagra lor vâltoare,
Tu smulge-te acuma din fiorosul hău!

Cât ai viaţă-n tine, Isus Hristos te cheamă
Apucă iar cărarea ce duce către cer
Şi nu uita că mai presus de grija ta de mama
E sufletul ce-l ai, de care-o să dai seamă
Ridică-te! Să nu rămâi în rândul celor care pier.

amin
Zalău, nov 2010