În Tine Doamne vreau să fiu În orice zi şi mort şi viu Aripi să am, să zbor să cânt, Asemeni Ţie în faptă şi cuvânt. Să am candela aprinsă, brâu să am, Să nu mai fiu asemeni lui Adam Încleştat în hăţurile firii… Şi frământat de gândul răzvrătirii. Să nu mai gem în acest trup de lut, Ci liber să mă afund în absolut! Să sorb, să beau, să mă desfăt mereu… În Tine, minunatul Dumnezeu! Aş vrea să fiu desăvârşit curat, Şi dezlegat de orişice păcat… Să trăiesc doar în prezenţa Ta Asta să fie desfătarea mea! Am o rugăminte Domnul meu, Să mă păstrezi alăturea mereu Iar de voi vrea cândva să plec În apele amare să mă-înec Adu-mi aminte Doamne bun Cât bine mi-ai făcut pe drum. Pe mâna Ta mă las de acum Să faci din mine un rob bun, Veşnic eşti! Stăpân Divin! Te ador o Doamne şi smerit Mă-nchin!
Amin Zalau, ian 2011 Câteva năzuinţe adresate Dumnezeului meu în formă de vers.
Mi-e trupul bolnav, împletit cu ani de sudoare, şi de durere. Cu amintirea… unei veri ce a trecut demult…… bătătorind năzuinţe fierbinţi, ce s-au chircit… sfărtecate de dinţii hulpavi, a celor ce-şi ziceau ……fraţi.
Tiptil, pătrunde luna pe cărare Să lumineze peste norul nopţii gros, Doar broaştele mai cântă-n vale… Şi glas de cucuvea se aude agale Încet, străjerii au aţipit în post.
E noapte peste-ntreaga omenire, Ceaţă, incertitudine pluteşte dens Şi cine oare să mai dea de ştire Despre păcat, şi de nenorocire Aici în pământescul nostru univers?
Doar razele de lună tremurând Împrăştie lucirea lor nepământeană, Un scâncet, o durere sau un gând Provoacă tresărire pe pământ Şi lacrimele strânse sunt sub geană.
Străjerii dorm visând a lor virtute, Doar vântul mai adie răcoros, Valorile eterne sunt pierdute… Armele de luptă la pământ căzute, Se apropie venirea lui Hristos!
Exista in mine o dorinta vie, O dragoste ce izvorata e de sus, Sa Te cunosc, sa m-adancesc in Tine, Ascunsa impreuna cu Isus.
Tot ce ai creat ma indeamna la adorare, Ma minunez de maiestria Ta! Cand vad calestile ceresti, calea lactee, Desavarsita e lucrarea Ta!
Ai zis sa fie zi, luminatori si astri, Pe toate le-ai creat Tu din nimic, Pamantul l-ai umplut de viata, Creand intregul pic… cu pic.
In om Tu ai suflat viata, Ai pus iubire si credinta ai pus, Ai pus dorinta dupa Tine Tata Si dupa vesnicia cea de sus.
Dincolo de materie e duhul Ce diferit total este de ea, Suspina si tanjeste dupa cerul De unde a venit prin voia Ta.
O Doamne in puterea-Ti infinita Ridica-ne din neputinta grea, Da-ne vointa si puterea infaptuirii Si vie in noi imparatia Ta!
amin 29. 01. 2010 Dorul dupa Dumnezeu a fost motivul acestei poezii, dorinta de a-L cunoaste mai profund pe El, o cautare care de data aceasta a luat forma versului.
„Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea … „ (Ieremia 18; 6.b)
Lutul brut adus e de pe deal Şi pus în casă… la olar! E frământat vârtos lutul adus Şi pregătit pentru un scop propus, Cu picioarele, călcat e cu putere Să iasă bulele de aer la vedere. Apoi olarul pune mainile pe el Frământă bine, cu mult zel… Optimă când este consistenţa lui îl ia din nou mâna olarului În centrul roţii este aruncat, Încet, încet lutul e transformat. Olaru-n măiestria lui, Concepe forma vasului. Lutul atent iî modelează, Dă forma vasului ce îl creează. Apoi aruncă vasul în cuptor Dar el nu stă nepăsător! Ci vasul iarăşi îl veghează, Temperatura o reglează. Când procedeul e finit, Atent cu grijă vasu-i smălţuit. Apoi olarul semnătura-şi pune Că pregătit e pentru scopuri bune. Şi vasul este gata pentru folosire, Aceasta este a lui menire!
***
Chiar Dumnezeu dă acest exemplu, Cum să ajungi să fii un Templu Că El, Divinul, este Marele Olar! Iar ce ne spune nu este-n zadar
Ca Duhul Sfânt să locuiască-n tine Lutul acesta frământat e bine, Să iasă tot ce este fire, tot ce-i rău! Frământă bine… Dumnezeu El Marele Olar pe masa Lui te ţine Şi te frământă cu mâinile-I Divine Te aruncă apoi pe roată, te centrează Un nou contur iţi dă, te reformează Ajungi un vas de-o frumuseţe aparte De tot ce este rău, murdar, El te desparte Apoi priveste cu placere! „Ce vas frumos e la vedere!”
Dar ca să ai tărie, rezistentă Aruncă vasul… în cuptor, Te pune acolo cu un rost… Deşi nu inţelegi prea bine, Iar când temperatura creşte, Te arde rău, căldura te orbeşte! Şi nu-nţelegi! Ce vrea cu tine? Dar procedura-ţi face bine! Îţi da vigoare, te-ntăreşte Puterea iată că ţi-o creşte! Te scoate apoi afară din cuptor, Si toarnă peste tine… Duhul protector E smalţul dăruit de Dumnezeu… Ca pe pământ să străluceşti mereu, Credinţa s-o poţi dovedi, Iar cel căzut cand te-o privi Să vadă-n tine pe… Cristos Şi chipul Lui cel luminos! Că numele pe tine El şi-a pus, Tu eşti proprietatea lui Isus! Iar Dumnezeu ce-I Marele Olar Se bucură că munca n-a fost în zadar!
Norul provocat de explozia nucleară asupra oraşului Nagasaki, la 9 aug. 1945
A fost o Hiroshima… Nagasaki… Explozii nucleare le-au şters de pe pământ, Dar parcă, aşa ca astăzi niciodată, N-a fost planeta zguduită, sfârtecată… Revolte, cutremure, tsunamii vin pe rând.
Japonia din nou e clătinată în urgie, Tsunami, valul îl ridică către cer, Un val seismic ce aduce nimicire Oameni şi case sortite-s spre pieire În disperare, ajutor toţi cer.
Axa pământului a fost mutată, Iar ziua, cu microsecunde s-a scurtat Trăirea-i mai intensă ca şi altădată Omenirea-ntreagă este speriată De tot ce în Japonia s-a întâmplat.
Revolta-n Libia este devastatoare, Gaddafii ţine de putere, ucigand! Aliaţilor… de populaţie le pasă, Lansează raiduri aeriene, nu se lasă, Iar miza e mai mare ca oricand!
Un lucru este cert, e sigur însă Că semnele Scripturii se-mplinesc Cataclisme, se întâmplă-n masă… Planuri tăinuite, din adânc încep să iasă, Cutremure devastatoare, uragane se ivesc.
La uşi e Fiul Tatălui din ceruri, Lucrurile profeţite se-mplinesc. Sfârşitul se arată-n buza zării, Răspunde astăzi cerului, strigării! Întoarce-te la Dumnezeul cel ceresc!
Mă iubeşti? „Spune-mi Petre dacă mă iubeşti, Să-ţi dau în grijă straja turmei Mele Nimic. nimic să nu precupeţeşti, Oile de lupi să le păzeşti Că viaţa Eu mi-am dat-o pentru ele.”
Se frământa în sine Petru ruşinat Că îi vorbea acel ce totul ştie! Îşi amintea, că-n curte la Pilat, El îl trădase pe Marele Împărat Dar, regreta şi de folos dorea să fie.
Şi a pornit el, Petru în lucrare Dedicat cu totul pentru Dumnezeu Când umbra-i atingea bolnavu-n cale Se producea pe loc o vindecare Căci Domnul onora pe servul Său. ***
Azi te întreabă Domnu şi pe tine: „Tu ma iubeşti cu-ntreaga ta fiinţă? Eşti gata să laşi totul pentru Mine, Şi să dispreţuieşti orice ruşine… Ca să lucrezi pe ogoru-Mi cu credinţă?”
„De vei răspunde astăzi Da chemării, În cer ţi-oi răsplătii cum se cuvine. Însă M-aş bucura s-alergi în largul zării Din dragoste să te dedici lucrării Din dragoste să te jertfeşti creştine!”
