Categorii
poezii

Luptând până la capăt!


O… Tată!

Păcatul al învinge
Ajută-mă s-ajung…
Să lupt până la sânge…
Să rup al firii jug

Să lupt cu mine însumi
Să nu îmi dau răgaz
Chiar de mi-ar curge lacrimi
Pe trudnicul obraz

Rănită, în vâltoare
Cu părul tot vâlvoi…
Cu sufletul ce doare
Să nu dau înapoi!

Să nu renunţ la luptă,
Când greul se-nteţeşte..
Şi cel rău se avântă
Lovind iar mişeleşte

În crunta încleştare
Să nu privesc-napoi,
Săgeţi de-s arzătoare
Să nu ma încovoi!

Cu haine sfârtecate,
Cu trupul sângerând
Să lupt până la capăt
Doar cu Isus în gând!

Amin
5 martie 2011

Categorii
poezii

Când Te-am întâlnit Iubire…

Când Te-am întâlnit Iubire…

Când Te-am întâlnit Iubire,
Era doar soare în ochii Tăi,
Fugeau nălucile prin munţi şi văi,
Fugeau păcatele-n neştire…
Era doar zâmbet şi văpăi
Isuse în a Ta privire!

Tot ce-a fost rău, hidos s-a dus
Când întâlnit-am pe Isus
În locul cel mai jos, smerita, aplecată
Acolo-n colb, iubirea am aflat-o
Şi toată ura duşmănia a apus
Era un zâmbet faţa lui Isus…
Când mi-am întors spre El privirea.

Am înţeles atunci, iubirea…
E mai de preţ ca ranguri şi averi
Ca tot ce ai, ca tot ce speri,
Ca tot ce se găseşte în lumea asta.
Am sa trăiesc în ea mereu…
Iubirea, iubirea este Dumnezeu!

De atunci Isuse am înţeles,
Iubirea duce la jertfire…
Ea schimbă, modelează, creşte…
Iubirea Îndumnezeieşte !
Transformă omul păcătos,
Din ce era, din ce fusese,
În fiu al slavei glorios!

De când Te-am întâlnit iubire,
În ochii blânzi a lui Isus…
Tot cerul a venit în mine
Şi a transformat orce suspine,
În imn de slavă pentru tine
O… Te iubesc nespus Isus!

amin. 21 mai 2010

Categorii
poezii

Pot totul in Hristos


Pot totul prin Hristos care ma intareste!
In necaz,
Pot sa rabd palma arzand pe obraz
Sau vorba grea si dureroasa.
In mine nu mai e necaz,
Eu cant bucuroasa!

Pierderi pe drum intalnit-am mereu,
Dar pe Hristos Il am ca si tinta!
Nu ma plang atunci cand e greu,
Cand cade-n suvoaie ploaia…
Si-i grindina…
Stau ingenuncheata si te astept mereu.

Tu ai sa vii odata,
Si daca nu…
La hotarul vietii de apoi…
Pe pieptul Tau capu-am sa-mi plec
Si am sa plang fericita…
Ca am rabdat si necaz si ispita,
Ca puteri inzecite in mana mea Tu ai pus
Te laud…
Te cant de astazi Isus!

Daca plina de bube in sant am sa zac,
Si boli, si dureri o sa dea peste mine,
Ma uit cu credinta… spre tarm,
Stiu sigur, ajutorul… vine!
Ma ridic prin credinta si declar razboi lui satan,
Ce sa ma sperie cu hoardele lui vine.
Ma ridic,
Caci de trairile mele trecute imi este rusine.
Stau in picioare prin credinta
Si cu Isus am biruinta!

Pot totul prin Hristos!
Pot sa iert bucuroasa,
E harul ce mi s-a dat, sa iert, sa iubesc neincetat,
Sa ma aplec cu dragoste spre cel neinsemnat,
Sa spal rana ce miroase greu,
Pot totul in HRISTOS astazi si mereu!

Urla satan si lupta din rasputeri,
Dar eu ma tin de Tine cu toata dragostea.
Si daca coltul de paine-i putin,
Sau prea tare,
Il mananc cu bucurie si am rabdare,
Nimic, nimic de Tine nu vreau sa ma desparta,
Aleg si azi si mereu, calea dreapta!

Daca sunt aruncata deoparte,
Si mereu inpinsa in jos
De cei de la care astept dragoste,
Eu tac si rabd…
Caci pot totul in Hristos!

Ma tin de Tine in totul totului tot,
Cand se clatina barca, cand nu mai pot…
Cand pietre cad asupra mea mereu,
Zdrobindu-mi credinta,
Ingenuncheata mereu, astept biruinta!
Resping necredinta!
Caci eu
Pot totul in Hristos care ma intareste!

30 sept. 2005

Categorii
poezii

Pe drumul vieţii


Urcând pe culme către Tine Tată
Se prăvălesc de-avalma bolovani
Privirea-mi uneori înceţoşată
Nu Te zăreşte ca şi altădată
Şi mă cuprinde frica de duşmani.

Din care parte a sufletului meu
Se naşte oare atâta teamă?
Care se cuibăreşte adânc mereu,
Mi-aduce-n piept oftatul greu
Şi o povoară ca, de-aramă.

Oricât ar da, stăini sau fraţi, în mine
Oricât m-ar duşmăni oamenii răi
Nu mă lăsa în teamă, spaimă şi ruşine
Ci dă-mi încredere deplină-n Tine
Să nu mă rătăcesc cumva dintre ai Tăi

Când drumul vieţii urcă sinuos,
Şi se-ngustează-ntortocheata cale
Eu mă-nfior, te strig duios
O Doamne! Şi te rog frumos,
Mă ocroteşte cu-aripile Tale!

Tu peste teamă, scrie biruinţă!
Sorbită din căuşul palmei Tale,
Va-nlătura amara neputinţă,
Va întării infima mea credinţă,
Să merg cu sârg pe sinuoasa cale.

Amin
Zalau, martie 2o11

Categorii
poezii

Adorare

primăvară

O Dumnezeu puternic, nemăginit şi mare!
Ce toate le-ai creat prin sfântul Tău cuvânt,
În pulbere smerită-ţi-aduc azi închinare,
Şi vreau o veşnicie să te ador, să-ţi cânt!

Tu eşti mai mult decât pot eu rosti cu vorba
Şi tot ce-aş vrea să-Ţi spun pare non-sens,
În lumile astrale… Te-aş căuta degrabă,
Dar nu Te poate ţine nici cer nici univers!

Inima-n adancu-mi Te adora cu putere
În taina, în tăcere… mă-nchin în faţa Ta
Că vreau să fac, o Tată! Aici orice mi-ai cere!
Iar inima Te roagă să nu mai pleci din ea!

Iar de va fi Slăvite… să vii acum în grabă,
Toată finţa-mi Doamne predată o vei afla
Mă lupt cu mine însumi ca fără de zăbavă
Să stau şi să rămân pe veci… în voia Ta !

Nimic nu vreau o Tată din lumea trecătoare,
Decât salvarea sfântă a celor scumpi ai mei,
Doresc Impărăţia, cu patos, cu ardoare
Dar… m-aş simţi săracă acolo fără ei.

amin 29 mai 2010

Înălţarea, adorarea lui Dumnezeu este bucuria inimii, iar de data aceasta a îmbrăcat formă de vers.

Categorii
poezii

„În vale”


Cand cobori la Timna pe carare
Lupta ce o duci e jos in vale,
Locul este stramt, lupta directa
Cauza in general este abjecta.

Lovitura este scurta, de aproape
Dureroasa, o simti pana sub pleoape
Satan te-a hartuit, te-a coborat in vale,
Te loveste crunt, el nu are iertare!

Aceasta i-a fost tinta sa te aduca jos,
Sa fii slabit, vulnerabil, fricos.
Armatura aproape nu o ai in vale,
Ti-ai pierdut-o, alunecand pe cale.

Iata, ravna evangheliei ti-e pierduta,
Scutul credintei nu-l mai ai in lupta,
Sabia Duhului a zburat, s-a dus…
Nici coiful mantuirii nu l-ai pus.

Adevarul, ce brau ar trebui sa-ti fie
S-a destramat, este doar… o fasie.
Aceasta e tactica vechiului vrasmas
Sa te coboare-n vale, sa pierzi orice curaj.

In vale, nu ai pace, odihna, putere,
Te-a dezarmat, iar apoi „plata” ti-o cere
La inceput iti ofera multe lucruri in dar
Tine minte! Nimic nu iti da in zadar.

Cand te vede slabit si coborat in vale,
-„Plata!” Iti striga postandu-se-n cale
-„Plata!… Da-mi-o!” Si scurt te loveste,
Te ataca si-n spate, siret miseleste!

Nu primi … ce satan daruieste,
Iubite crestin, caci tot… se plateste!
La vama platesti pan’ la ultimul ban,
Mila nu are… vicleanul satan.

Nu sta de vorba cu el azi amice,
Nu-i permite credinta sa-ti strice
Inarmeaza-te… sa fii victorios!
Privirea sa-ti fie mereu la Hristos!

amin oct. 2009

Categorii
poezii

R ă p i r e a


Ceru-ntreg străluce de lumină vie
Chiar în plină noapte totu-i luminat
Iar pe nori se arată cu a lui solie
Mirele cel sfânt Domn şi Împărat!

Trâmbiţe răsună tare-n depărtări,
Cei ce au peceta zboară spre Isus!
Părăsesc pământul pentru alte zări
Aşa cum profeţii prin Cuvânt au spus.

Morţii din morminte ies acum afară,
Îmbrăcaţi în slavă, şi în nemurire!
Au trăit în Domnul iar acuma zboară,
Către alte plaiuri, către fericire!

Oştile se adună, cerul străluceşte!
Când pe nori apare Prinţul cu alai,
Omenirea acuma, iată se trezeşte!
Vai! Există toate, iad şi cer şi rai!

Disperaţi aleargă fără de nădejde,
Cei rămaşi, care au un legământ…
Au înţeles acuma că raiul se pierde,
Dacă nu asculţi, în totul de Cuvânt!

Supărare mare! Toţi realizează
Că pierdută-i şansa de-a intra în cer,
Ranguri şi averi, iată nu contează,
Că-ntr-o zi acestea, toate ard şi pier!

Se aud regrete, plânset şi durere,
C-au pierdut chemarea, minunatul har
C-au trăit prin fire şi nu prin „Putere”
Iar acuma totul, totul e-n zadar!!

Amin
Zalau, ian. 2011

Categorii
poezii

Aţipire


Unde sunt sfinţii o Doamne Isuse,
Care merg înainte plătind orice preţ?
Biserica suspină după Haruri apuse
Sunt lacrimi amare, dorinţe nespuse,
Doar câte un susur sfânt mai adie răzleţ.

Moda a luat cu asalt creştinătatea
Lumea, confortul pătrund îndrăzneţ
S-a dus sfinţenia, curăţia, puritatea,
Mila, îndurarea, pacea, dreptatea,
Nonvaloarea se afirmă… „are preţ”

Incet Focul Sfânt s-a stins la altare
Cuvântul vestit n-are putere în el
Avem titluri, funcţii, „o înaltă dotare”,
Coruri, instrumente, orchestre, fanfare,
Dar ungere sfântă – aproape defel!

Sunt grupuri de interese-ntre clerici,
Mândria, tupeul, acasă şi bine se simt.
Se ponegresc de la altare, alte biserici,
Cu aroganţă vorbesc… „cei puternici”
Afisând o evlavie falsă, ei fură şi mint.

Lăcomia muscă adânc, făcând răni care dor
Poporul tânjeşte, dar aluneca-n rău
Falsa închinare a pătruns în popor
Se bârfeşte, se judecă, aşa de uşor,
Ridică-ne Doamne! Dă-ne din Harul Tău!

Uitam că suntem trecători pe pământ,
Ne-am legat de lucruri ce zboară, şi pier.
In alergare, adunam… furtună şi vânt,
Iar ochii, nu sunt aţintiţi mereu în Cuvânt
Ai milă de noi! O Doamne! Asta iţi cer!

O vino Isuse, trezeste-ţi poporul!
Care în vremea din urmă… a aţipit
Sădeşte-ne-n inimi dorinţa şi dorul
Chiar daca ar arde cumplit azi cuptorul
Să stăm pe de-a-ntregul de Tine alipiţi.

amin
Zalau aug. 2010
Am scris aceasta poezie voind sa aprind in tine cititorule dorinta de a te ridica in numele lui Isus si a merge inainte fara nici un compromis. Asta imi doresc mie si tie deopotriva. Impreuna vom reusi! Doamne ajuta! Focul Duhului sa nu lipseasca niciodata din viata noastra sau din slujirea noastra.

Categorii
poezii

Foc lăuntric mistuitor

Ieremia 20 7-11

M-ai induplecat, m-ai biruit o Doamne
Zise Ieremia… cu cap plecat, smerit,
Te rog fierbinte, sa ai mila de mine!
Descurajat sunt azi, ma simt dispretuit.

As vrea sa tac, sa nu vorbesc de Tine,
Ca doar ocara si dispret primesc.
Toata lumea-si bate joc de mine,
Sunt o pricina de ras, toti ma privesc.

Ocara si batjocura, in fiecare zi,
Imi aduce al Tau Cuvant, cand il rostesc
Apasare, silnicie iarasi trebuie sa strig,
Nu pot tacea, oricat as vrea sa ma opresc.

Un foc launtric imi mistuie fiinta,
Inchis e in adanc, in ale mele oase,
As tacea, insa nu pot! Dar am credinta,
Ca toate acestea… imi vor fi foloase.

Aud mereu vorbele rele a multimii,
Spaima ce domneste-n jurul meu
-„Invinuiti-l!” striga tare pelerinii,
-„Sa-l omoram ca nu-i din Dumnezeu”

Toti ce traiau in pace langa mine
Pandesc sa vada cand m-oi clatina
-„Poate se lasa prins!” Zic , n-au rusine
-„Punem mana pe el si ne vom razbuna”

Dar Domnul e cu mine, ca un viteaz puternic
Ma-ncred in El! Prigonitorii nu vor birui!
Ci se vor umple de rusine vesnic,
Iar eu in cer cu El, acolo ma voi odihni!

***

Asa vorbea odata proorocul Ieremia,
Condamnat fiind de multi din jurul lui
Dar a ramas de neclintit, avand taria
Sa spuna doar, Cuvantul Domnului!

Proorocii fost-au improscati cu vorbe
Invinuiti de lucruri ce n-au faptuit
Dar când mulţimea a-nceput a fierbe
Ei au rămas statornici şi de neclintit.

amin 02 mai 2010

Categorii
poezii

Fii omul care spune „Da”!

„Caut printre ei un om care… să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea”
(Ezechiel 22:30)

„Caut un  OM să stea-n spărtură”,
Vorbit-a Domnul prin profetul Ezechiel
Chemarea a rămas valabilă prin veacuri
Un OM să fie Domnului fidel !

Dar cine oare aude azi strigarea
Lansată atunci de Sfântul Dumnezeu?
Şi va raspunde -„Da am auzit chemarea
Sunt gata acum ca să renunţ la Eu”

Sfârşitul se arată-n buza depărtării,
Creştinii se adună, stau… la sfat,
Puternică e azi nevoia implicării
Căci Dumnezeu pe Sine ni S-a dat!

„CAUT UN OM!” El strigă cu putere,
Trezeşte-te! Raspunde-I astăzi DA!
Implică-te! Fă tot ce ţi se cere,
Si-n veci se va vorbi de ascultarea ta.

Fii 0mul ce ridică poverile cand dor,
Imbărbătează fratii alunecaţi pe cale,
E vreme de aţipire, sunt oameni care mor
Opreste alunecarea, in neagra morţii vale!

„Caut un om!” răsună şi-azi chemarea,
„Un om, să se muleze in totul pe Cuvânt
Să stea-n spărtură pentru omenire…
Să spună tuturor, că Dumnezeu e Sfânt!”

Fii omul ce raspunde DA chemării!
Şi se ridică indrăzneţ prin har,
Stringentă e nevoia ascultării
Să nu mai strige Domnul in zadar.

a m i n
Zalau sept. 2010
Fii tu cititorule omul care spune DA, şi se implică în lucrearea lui Dumnezeu!