Categorii
poezii

Pe drumul fara urme

Pe drumul fara urme
durerea are glas
din calea pribegiei
sa stiu cat a ramas.

Pe unde oare inca
vor trece pasii mei?
si cata sovaire
se ascunde Doamne-n ei?

Imi iarta pribegia
si alunecarea mare
si zbaterea natanga
pe a vietii vale.

Ridica-ma o Doamne
cu mana Ta cea tare
si pune-ma de-a pururi
pe-a vesniciei cale.

Piciorul niciodata
sa n-alunece-n mers
ca Tu stapan esti Tata
pe intregul univers.

Iar eu, farama mica,
eu pulberea din drum,
te rog ai mila de mine
Te astept aici, acum.

Ma inchin cu umilinta
si nu stiu ce sa zic
te rog Doamne ma iarta
ca sunt asa de mic

Amin
20 nov 2014

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *