Etichetă: versuri crestine

Categorii
poezii

Plecând de pe pământ


O soră dragă, când gândesc la tine,
Îmi amintesc prezenţa ta tăcută
Şi cât de silitoare-ai fost în bine
Iar dragostea, ţi-a fost neprefăcută.

Doreai mereu să fii la rugăciune
La părtăşie-n duh cu fraţii tăi
Şi nu voiai nimica rău a spune
Citeam aceasta-n ochii calzii ai tăi.

Când ai ştiut că ziua e aproape
Să te-ntâlneşti cu Cel ce te-a creat
Nimic nu ai lăsat să-ţi scape
Chiar hainele aproape toate ţi le-ai dat.

În somn plecat-ai de pe acest pământ
Aşa cum îţi vorbise Dumnezeu,
În şoaptă, în tăcere, fără de cuvânt
Te-ai dus să fii cu El mereu.

… Şi ai plecat acasă-n veşnicie
Scăpând pe veci de ce e trecător
Intrând în a Stăpânului deplină bucurie
Zburând în duh, mai sus de orice nor.

Zalau 29 oct. 2011
În amintirea surorii Viorica Blaj

Categorii
poezii

Neputinţă

De atâtea ori o Doamne-ţi spun
Că am să-ncerc să fiu mai bună,
Dar… aşa de iute uit ce spun!
Şi sunt atrasă iaraşi de ţărână.

Atâtea ţi-am promis, o Doamne,
Că am să fiu,… că am să fac
Azi mi-e ruşine când mă uit la mine
Văzând cât e de gol al faptei sac.

Eu spun că am credinţă-n Tine,
Dar fără faptă… este moartă.
Vreau să umblu-n faptele credinţei,
Ajută-mă şi iar, şi iar mă iartă!

Eu vreau să fiu curată-n întregime,
Însă mă atrage lutul cărui aparţin.
Există-n mine lupta spre mai bine,
Dar în furtună, mă-nfior, mă clatin!

Ce-aş mai putea să fac Părinte drag
Când barca e cuprinsă de furtună?
Decât să rabd, să tac, să stau în prag,
Ştiind că Tu veghezi şi atunci când tună.

a m i n
Zalău, ian. 2008
Există o luptă continuă cu păcatul, sau mai bine zis cu noi înşine şi-n lupta aceasta cădem uneori. Dragul meu cititor îţi spun ţie şi mie deopotrivă, că trebuie să ne ridicăm în numele Domnului şi să mergem înainte să nu renunţăm niciodată. Numai cel ce va lupta pană la capăt (după rânduieli) va primi cununa vieţii. Domnul să ne ajute!

Categorii
poezii

Cu Dumnezeu


Trăiesc acum o bucurie sfântă
cu Dumnezeul meu pe drum.
Umblarea în prezenţa-I, mă încântă…
n-am să renunţ la asta nicidecum!

Am înţeles într-un târziu pe Cale
că eşti biruitor când te smereşti.
Atunci te-mbogăţeşte El cu ale Sale
trăiri şi daruri mari, Dumnezeieşti.

Când mistuit de dor alerg-nainte
să mă jertfesc alături de ai Săi,
iubirea-I mă-nfăşoară fără de cuvinte
şi mă ridică-n duh deasupra celor răi.

În vale bat furtuni devastator de tare
ce mă izbesc ades năucitor,
dar duhul meu nu mai e jos în vale
ci e pe înălţimi cântând biruitor!

Nu pot să înţeleg cum m-a orbit Satana
c-am stat atâţia ani robind la porci.
Golit de tot ce-i bun, sorbind din hrana
care mi se servea-n mizere troci.

Dar într-o zi s-a îndurat Stăpânul
şi m-a primit ca fiu risipitor….
El mi-a schimbat pe veci destinul
şi m-a făcut să ard de atunci de dor.

Azi mână-n mână cu iubirea,
păşesc pe drumul vieţii-ncrezător.
şi î-L slujesc, aceasta mi-e menirea
Să fiu mereu supus şi ascultător.

Categorii
poezii

Marea întâlnire

Am scris aceste versuri după ce am stat lângă o soră scumpă, care mai are un pas până la mare întâlnire cu Domnul.
Am vorbit mult cu ea înainte, acum nu mai poate vorbi, respiră doar aşteptând clipa plecării. Domnul să ne ajute să ne pregătim toţi!

Ani trec iar viaţa zboară,
Mă trezesc abia suflând…
Ce adunat-am cu sudoare
Va rămâne aici curând.

Însă-n ceruri, mă aşteaptă,
Isus, Preot şi Dumnezeu!
C-am am umblat pe Calea dreaptă
Şi I-am supus întregul Eu.

Doresc s-ajung în ţara mea,
Spre ceruri încurând eu voi zbura.
Nimic de pe pământ nu mai doresc…
Decât lângă Isus să m-odihnesc.

Pe străzi de aur cum s-a spus,
Umbla-voi împreună cu Isus
Necazuri pentru veci vă voi uita
Am să te uit pământ cu frământarea ta!

Acolo… tot ce-i rău s-a dus
În ceruri nu mai este apus!
Cu sufletul flămând doresc
Acasă-n ceruri să sosesc.

Zalau, 22 oct 2011

Categorii
poezii

Viaţa este-o luptă…


Viaţa este-o luptă
Şi lupt din răsputeri…
Să arăt că am un Tată
Ce drumul mi-l arată,
Ce vindecă suspine
Amaruri şi dureri.

Duşmanul e in spate
Stă liniştit, pândeşte,
Când nici nu mă aştept,
Din umbra mă loveşte,
Dar Domnul… mă-ntăreşte,
Îmi dă mereu puteri.

Lupta e cu duhuri obraznice,
Ce atacă mişeleşte…
Să rupă-a mea credinţă,
Să nu am biruintă
Îmi spun mereu…
Că-s slab şi trecător.

Dar lupt pe metereze,
Tot părul mi-e vâlvoi…
Sunt rupte-a mele haine,
Dar niciodată Doamne
În faţa-ntunecimii
Nu vreau să dau-napoi!

Aprigă e lupta
Ce astăzi se arată,
Duhurile atacă mereu, stăruitor,
Cu toată armătura…
Stau gata-n orice vreme,
Cu Tine, eu ştiu sigur
Voi fi biruitor!

Satana mă momeşte,
Cu pofte trecătoare,
Care sclipesc tentant, ispititor…
În duh. e lupta mare!
Numai Isus m-ajută să fiu biruitor.

amin 01 iunie 2010

Categorii
poezii

Timp de rodire


Norii fug, aleargă-n zbor
Peste cerul azuriu
Singuraticul cocor
Ce planează încetişor
Ne-aminteşte că-i târziu

Este toamnă, toamna iar
Frunzele îngălbenesc
În păduri parcă e jar
Mă-ntristez dar e-n zadar
Toate, toate ruginesc

Pleacă păsări de la noi
Înspre sud călătoresc
Rodurile curg şuvoi
Se aduc hambare noi
Oameni, munca-şi înteţesc

E alertă peste câmpuri
Că a fost un an bogat
S-a trudit trei anotimpuri
Trecând multe, dese hopuri
Însă rod s-a adunat!
***
În natură se perindă
Ciclurile, ani de ani
Pentru noi acestea-s pildă
De aceia ne colindă
Să-nvăţăm a fi stăpâni

Ca la vremea de rodire
Când El Sfântul va veni
Să încerce a mea zidire
Judecând a mea slujire
Să fiu cum s-ar cuveni

Categorii
poezii

Dă-mi Tu pocăinţă


Plânge vântul prin castani
Plânge pe-nserat…
Rătăcind de zeci de ani
Strig în rând cu cei sărmani
Căci sunt însetat.

Mi-este dor ca să Te văd
Prin ochi de credinţă…
Rupe Doamne orice gard
Mi-este teamă, am să cad!
Dă-mi Tu pocăinţă!

Tot lăuntrul meu Te cheamă
Vreau să Te cunosc deplin…
Să Te apropii mai cu seamă
Ca să nu-mi mai fie teamă
Şi să nu mă simt străin.

Dacă-n drumul şovăielnic
Către împărăţie
Pasu-mi fost-a îndoielnic
Şi călcat-am des sfielnic
Dă-mi Tu apă vie.

Ca să fiu predat deplin
Doar în voia Ta
Să n-alerg dup-un străin
Ci la crucea Ta să vin
Cu viaţa mea.

Categorii
poezii

Când Te văd?


Când Te văd Isuse, când?
Când Te văd mai bine?
Astăzi plâng şi gem flămând,
Mă-nfior în al meu gând
Şi… alerg spre Tine.

Cum să Te cunosc deplin,
Te întreb plângând?
Zilele se duc şi vin
E noros dar şi senin,
Sufletu-mi te vrea arzând.

Când cu biruinţa-n glas
Am să vin la Tine?
Doruri şi-au făcut popas
Şi în suflet au rămas
Ancorate-s bine.

Când Isuse am să pot
Alipit să stau de Tine?
Sufletul rănit mie tot
De ispite ce mă rod
Mă-nfior şi mie ruşine.

Când o Doamne am să fiu
Sus în cer mireasă?
Fără Tine sunt pustiu
Plâng amar că e târziu
Vreau să vin acasă.

Categorii
poezii

Zidesti… dar pentru cine?

Casa unui frate pe care-l pretuiesc

Lucrezi la caramizi din greu,
Ca sa zidesti pentru posteritate
Oare asta-ti cere Dumnezeu?
Sa fii tot rob mereu, mereu?
Sau sa-mparti mila si dreptate?

Daca transpiri tot pentru fire,
Vlaga toata lucrului ce piere o dai.
Ce-ai strans, ce ai, se duce-i nalucire
In colb s-a prabusi a ta zidire
Ai sa ramai cu-n vesnic… vaiii !

Tot ce cladesti in lume trece
Comfort, avere, bani se duc
Doctoratele luate aici cu zece
Cand esti bolnav te lasa rece
Se pierd, se ruineaza si se duc…

Zidind castele de nisip aici…
Trudesti din greu dar… se surupa
Le calci, le-mprastii, si le strici
Si nu mai poti nicicum sa le ridici,
Apoi doar truda iti ramane dupa.

Sa nu fii rob Egiptului acum
Te smulge azi din crancena robie,
La caramizi sa nu lucrezi aici!
Credinta pentru ce sa-ti strici?
Ramai copil de Dumnezeu pentru vecie!

Lucreaza pentru vesnicia ta,
Nu risipi-n zadar a ta putere!
Aduna fapte bune pentru ziua grea
Cand incercata-a fi credinta ta,
Aceasta Dumnezeu iti cere!

Tu ce esti? rob sau fiu?Alege!
De asta atarna vesnicia ta!
Ca de zidesti aici spre-a drege
Privind mereu in noua lege
Tu har divin si mantuire-i capata!

amin 23 mai 2010
Autor: Greta Andreica

Categorii
poezii

Poarta strâmtă


Pentru calea veşniciei
Mulţi se pregătesc mereu,
Sa ia pulsu-mpărăţiei
Fără a renunţa la… eu.

Este un singur fel amice,
De-a paşi pe sfânta cale
Poarta strâmtă ce te duce,
Spre-a împărăţiei cale!

Poarta strâmtă este cheia
Pentru drumul către cer,
Dacă azi ai prins ideia,
Pentru ce mai stai stingher?

Dar sa ştii, pe poarta strâmtă
Nu poţi intra cu bagaj,
Trece doar cel ce se avântă
Cu nădejde, crez, curaj.

Căci pe poarta largă astăzi
Lumea-ntreagă intră val
Însă-i calea spre pierzare
Pe ea nu ajungi în rai!

Iată, două porţi şi două căi,
Poţi să mergi pe care vrei…
Cu poveri, bagaje grele
Nu poţi zbura către stele!

Puţini află poarta, calea,
Care duce către cer…
Isus este poarta, cheia,
El dezleagă acest mister.

-Nevoiţi-vă” ne spune
Iar de două mii de ani,
Hai intraţi, veniţi din lume!
Nu mai fiţi robiţi de bani!

Lumea… banii or sa treacă,
Însă Eu rămân în veac!
Eu sunt poarta, uşa, calea,
Eu cu Tatăl vă împac!

Hai alege astăzi poarta
Care-o vezi ca este strâmtă,
Lasă tot cei rău, cei soartă
Domnul te binecuvântă!

amin
Zalau, 15 iunie 2010

Poarta strâmtă ! Este singurul loc pe unde se poate accesa spre cer, vă îndemn intraţi toţi, poarta este ISUS !