Dacă este Doamne cu putinţă,
Fă să curgă har din cer de sus.
Ca să umple iar a mea fiinţă
Cu Duh Sfânt, putere şi credinţă
Să trăiesc aşa precum mi-ai spus.
Dacă este Doamne cu putinţă,
Fă să plece solii celui rău…
Lasă iar un duh de pocăinţă
Ca-n prosternere şi-n umilinţă
Să mă adapostesc la sânul Tău.
În adâncă si reala cercetare,
Să primesc putere şi voinţă,
Să mă scutur de orice apăsare
Şi să mă ridic din neagra stare…
Dacă este Doamne cu putinţă.
Greta Andreica 27. 12. 2015
Pasi-mi ratacesc prin vreme
Pe a timpului carare…
Unde esti adolescenta?
Ma intreb cu infiorare.
Astazi totul pare altfel
Rupt din timpul care zboara,
Si calcand pe alee, tainic
Inima mi se infioara.
Vreau sa adun in palma-mi mica
Tot ce-mi trece prin privire
Sa le-ndes acolo tainic
Pentru veci in amintire.
Dar constat ca si gandirea
Este uneori prea seaca
Si ramane doar privirea
Peste timp asa de draga!
Greta Andreica
Natura se trezește la viață
De mii de ani respectă drumul dat,
Și flori și gâze și verdeață,
Din drumul lor nu se abat!
Ascultă de a Domnului poruncă
An dupa an revin la viața iar,
Și toți de s-ar trudi prin muncă
Să schimbe rânduiala, ar fi-n zadar!
Miroase iar a reavăn prin pădure,
Încep să înverzească pomi pe lunci.
Iar apa curge într-un ciuture
Din nou răsună în jur glasuri de prunci.
În verde crud s-a îmbrăcat câmpia
Iar soarele e vesel sus pe cer,
În vale primăvara-și țese iia
Trăim cu toți acest sublim mister.
Toate acestea ne vorbesc în taină,
Că asemeni lor și noi vom învia!
Vom îmbrăca cândva celesta haină
Si în eterna primăvară vom intra!
Greta Andreica 02 aprilie 2015
Intoarce-te acasa langa Tata
Adaposteste-te la pieptul Sfant
Ca tot ce este-n lumea asta
Este doar goana dupa vant!
In lume fericirea este o clipa
Iar bucuria este un vis razlet
Ca toate se perinda-n pripa
Si trec cuprinse de inghet.
Iubiri, avere, nume, ranguri,
Sunt trecatoare ca un fum.
Ca toti plecam din lume singuri
Urmandu-ne al nostru drum.
Conteaza dar un singur lucru
In clipa cand te intorci acasa
Sa ai sufletul curat si sacru,
Sa poti sa fii in cer mireasa.
Te lupta pentru asta intr-una,
Nu abdica din lupta data!
Cu Dumnezeu poti birui furtuna
Se merita sa-l ai ca Tata!
31 martie 2015
Greta Andreica
Ma doare pan la lacrimi nevegherea
Ce a distrus iubirea mea curata,
Ma doare crunta nepasare
Ce m-a impins in groapa intunecata.
Din goapa cea adanca, rece, seaca
Cu haina sfasiata si murdara,
Privesc spre cer si sunt buimaca
Cu mainile zdrelite lupt sa ies afara.
Imi este dor de-o partasie sfanta,
Cand ingerii in stol ma-nconjoara,
Cand ceru-ntreg cu bucurie canta
Iar noi puteri de sus in duh coboara.
Mania se ridica ca un zid in mine
Cum am putut sa fiu asa de oarba?
Incat sa ajung printre ruine
Si apoi tarana incet sa ma absoarba?
Cand eu stiam asa de bine
Ca totul este efemer aicia jos
Azi ma-nfior si imi e rusine
Ajuta-ma iubitul meu Hristos!
Greta Andreica 11- 03. 2015
Daca esti cazut, daca toti te-au parasit, iti aduca o veste buna! Hristos te iubeste, si este gata sa-ti intinda o mana salvatoare!
Azi plang a inserare si a toamna,
Cu glas de ploaie inspre asfintit.
Iar vremea care trece, marea doamna…
Zideste-n juru-mi pietre de granit.
Si merg agale in plina inserare
In timp ce frunze cad peste poteci
Iar razele tarzii aduc culoare
Si-mi lumineaza fiinta pentru veci.
O! nu durerea care-i trecatoare,
Va fi un etalon in viata mea….
Nici rana care sangera si doare
Ori apasarea care-i tot mai grea.
Ci drumul mi-e urcus spre biruinta
Pe cai de stele inspre rasarit
Iar mintea mea trudeste-n staruinta
Ca sa ajung de fi-va cu putinta
La dreapta Celui care este Infinit!
Greta Andreica
zalau 02 01 2015
Pe drumul fara urme
durerea are glas
din calea pribegiei
sa stiu cat a ramas.
Pe unde oare inca
vor trece pasii mei?
si cata sovaire
se ascunde Doamne-n ei?
Imi iarta pribegia
si alunecarea mare
si zbaterea natanga
pe a vietii vale.
Ridica-ma o Doamne
cu mana Ta cea tare
si pune-ma de-a pururi
pe-a vesniciei cale.
Piciorul niciodata
sa n-alunece-n mers
ca Tu stapan esti Tata
pe intregul univers.
Iar eu, farama mica,
eu pulberea din drum,
te rog ai mila de mine
Te astept aici, acum.
Ma inchin cu umilinta
si nu stiu ce sa zic
te rog Doamne ma iarta
ca sunt asa de mic
Amin
20 nov 2014
In lumea noasta cu pamant si stele,
In care canta mierle prin paduri
Traind adanci si mari mistere
Realizam ca zilele sunt grele,
Si ne framanta mii si mii de ganduri.
Tot adunand cu maini neobosite
Averi sa aiba pruncii dupa noi
Nici nu observam pe negandite
Ce multe au ramas neimplinite
Iar cand murim suntem saraci si goi.
Uitam ades ca viata-i trecatoare
Ca este una doar pe acest pamant,
Si prinsi mereu in marea ei valtoare
Nu ne amintim de cea nepieritoare
De Dumnezeu si de Cuvantul sfant.
Amin
13 08 2014
Pe drum de munte care urca incet,
Taras cu coatele pline de sange
Marsaluiesc spre ce-i curat si drept
Cu inima arzand in al meu piept
Iar sufletul amar, amar imi plange.
Sunt multe rani, e plina a mea desaga,
Din casa celor dragi pe care îi iubesc.
Fantana ce tasnea acum e aproape seaca
Iar potecuta ce-mi era asa de draga
E napadita toata, abia o mai zaresc.
Cu ochii mei de dor arzând
Si ferecată totată în tăcere,
Plătesc tribut la nesfintitul gând
Care m-a îngenunchiat, iar azi plângând
Sunt învelită toată în durere.
Cum s-a putut ca din ceva sfintit
Si din dorinta de a face bine,
Picorul sa imi calce asa gresit
Cum niciodata n-am gandit
Si apoi…sa ma trezesc printre ruine?
Cand noaptea deznadejdii se înteteste
Iar gandul este chinuit amar,
Un licar de sperantă se zăreste
Un picur de credinta mai traieste
Ca truda mea nu este în zadar.
Eu cred in Cel ce tine toate-n mâna
Ce roata vieti astazi învârteste,
Eu stiu, vointa Sa este stăpână,
Chiar de lovita sunt de a Sa mana
Accept ca totul, totul se plăteste.
Eu stiu ca acolo în slavile divine
Ce nu înteleg… atunci eu voi pricepe
Tot răul se va transforma în bine,
Iar greul ce l-am dus printre ruine
S-a termina… când vesnicia începe.
10.01 2013
Greta Andreica
La usa timului, astept cu infrigurare,
Sa pot strabate prin perdeaua grea..
Ca soli vicleni s-au napustit din zare
Si incercata crunt este viata mea.
Ma tin in cleste funiile neputintei
Ma apasa in stransoarea lor,
Si e departe aripa credintei
Pe treptele durerii incet cobor!
Incerc sa ma ridic prin rugaciune,
Dar cerul e inchis cu chei de otel.
Privesc atunci enorma slabiciune,
Ce incatusat ma tine prizonier!
Privesc spre Tatal care totul stie
Si astept sa vina timpul pentru zbor,
Sa treaca uraganul pe vecie
Cu focul care e nimicitor!
Cand aurul va straluci in soare,
Fara de zgura, in splendoarea lui,
Voi intelege cat sunt de datoare
Sa-ti multumesc Stapan al cerului!
Greta Andreica 10 dec 2013