Nu astepta sa se reverse pace Cat tu in ura inca vietuiesti, Cand lanturile rautatii vei desface, In suflet pace sfanta o sa primesti.
Vei putea iubi atunci ca Domnul, Fiinta-n pace cand ti-o va-mbraca. Nu-ti va fi greu sa il iubesti pe omul, Ce te zdrobeste c-o privire rea!
Tu pleaca capul in tacere Si bucura-te cand esti prigonit, Cere rabdare si putere, Vrednic pe tine Domnul te-a gasit!
Te roaga pentru cel ce a dat cu piatra, Nu-l judeca sa nu fii judecat, Te cheama Domnul la rabdare, Sa ierti sa poti sa fii si tu iertat.
Deci crede, rabda si iubeste, Ca rob smerit in tot sa fii gasit, Cand te va cerceta Stapanul, Sa fii altoi, altoi ce a rodit!
Sa aiba-n sine fructul seva Primita chiar din Creator, Putere si dulceata hranitoare, Sa-l sature umil pe trecator.
Cel ce e plin de roade sfinte Nu sta semet, cu capul ridicat, Ci ca si pomul incarcat cu roada, El e mereu umil, cu cap plecat.
Iar daca esti lovit in lumea aceasta, Dar stii ca esti curat, fii linistit, Ca doar smerit cu crengile zdrelite E numai pomul care a rodit.
Iubeste deci si rabda in tacere, Oricat de mare rana ai capatat, Ca ti-o va obloji Stapanul, Tu roaga-te slujindu-L necurmat.
Ca plata si rasplata iti va fi data Si n-o sa-ti para rau ca ai rabdat, Increde-te in Domnul! In dreptatea-I! Iubeste si asteapta-L si nu-i fii inselt.
„Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit.Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El, au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?”Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numaidecât.Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.”( Luca 8:43-48) Locuri pe unde a calcat Mantuitorul
Bolnvă şi sleită de putere, O ultimă dorinţă mai avea Când marele Profet va trece, Să se atingă doar de haina Sa.
E lume multă, îmbulzeală, Femeia printre ei încetişor, Prin spate, se atinse cu sfială De haina bunului Învăţător.
Un fior străpunse a ei fiinţă, Atunci pe loc s-a vindecat! Căci mare-a-fost ei credinţă! Iar Dumnezeu din cer a ascultat.
„Cine s-a atins de Mine?” Spuse Isus şi se întoarse-n drum „Cum cine Doamne? Uite ce mulţime Şi toţi Te îmbulzesc acum”
„Nu!” Spuse Domnul cu tărie „Cineva, s-a-atins în mod voit Că a ieşit din Mine o putere Putere care a tămăduit.”
Se-apropie femeia cu sfială Cu cap plecat şi toată tremurând „Eu am avut această îndrăzneală” Spuse umil-ncet plângând
„Doisprezece ani această boală A stors toată puterea ce-am avut Doctorii mi-au luat averea toată Dar să mă vindece ei n-au putut
Am îndrăznit acum la Tine Chiar împotriva Legii am venit Să mă ating de poala Ta Divine Şi acel izvor de sânge s-a oprit”
„Dute în pace fică, nu te teme Credinţa ta azi te-a tămăduit Eşti vindecată, nu mai geme” Astfel, femeii Domnul i-A vorbit.
El, Domnul, e viaţă, e putere, Şi azi El poate vindeca şi învia! Credinţă este ceea ce îţi cere, Şi sigur va lucra şi-n viaţa ta!
Marii oameni, cei iubiţi de Dumnezeu, Au plătit un preţ, de multe ori cu sânge. Sfinţii au rămas de neclintit la greu Chiar bătuţi fiind şi plini de sânge!
Daniel un înţelept de neam ales, S-a rugat, neascultând a omului poruncă, A plătit un mare preţ, c-a înţeles, Jertfa doar, arată dragostea adâncă.
David a postit şi-a plâns cu amar Când vrăşmaşul său a fost ucis, Trăia în Vechiul Legământ, nu era-n Har Dar de unsul Domnului nu s-a atins.
Hotarâţi şi tari au fost cei trei Ce aruncaţi au fost în vâlvătaie, Erau tineri, în credinţă fost-au grei Nu s-au înfricat de-a focului văpaie!
Pentru a-şi păstra sfinţenia intactă, Iosif de păcat fugi, plătind cu închisoare. Era tânar, rob vândut, cu inima curată, Suferii ocara, credinţa i-a fost mare!
Ieremia a plătit şi el un mare preţ, Cu ochi-n lacrimi străbătea sfânta cetate. In nămol, în lanţuri,în groapă fost-a prizonier, Suferit-a foame, dispreţ şi nedreptate.
***
Fapte de apostoli se mai scriu şi astăzi, Mai sunt oameni dedicaţi lui Dumnezeu Ei sunt gata de slujire când îi cauţi Nu dau înapoi atunci când este greu.
