(Pentru copii)
Isuse nume minunat
Noi te slăvim acum părinte
Că mântuire Tu ne-ai dat
De sus din cerurile sfinte.
Tu ai venit din ceruri iată
Şi ai adus la noi aici
O altă lume minunată
În care credem mari şi mici.
Tu ne iubeşti pe fiecare
Şi ne ajuţi să Te urmăm
Atuncia când vom creşte mari
Cu toţii să ne botezăm.
Dar pân’ atunci Isuse dragă
Noi te rugăm să ne păzeşti,
Unde vom fi în lumea largă
Viaţa să ne-o ocroteşti.
Arzând de dorul după Tine
Isuse scump Mântuitor,
Privesc să văd ce mă mai ţine
Legat de lumea de suspine
De nu mă mistuiesc de dor.
Sunt încă lucruri ce mă leagă
Aici în lumea ce trăiesc,
O, Doamne, astăzi mă dezleagă
Să-mi fii Tu ţinta cea mai dragă
Ca-n braţul Tău să m-odihnesc.
Eu Te aştept Doamne pe Tine
În fiecare zi mai mult,
Să mă ajuţi să fac doar bine,
Să stingi tot ce e rău în mine
Ca vocea Ta doar s-o ascult.
Să tai uscate crengi Divine
Ce trag în jos viaţa mea,
Să cureţi tot cei rău în mine
Să mă lipeşti pe veci de Tine
Să nu mai cad în rătăcire grea.
Doresc în părtăşie sfântă
Ca să trăiesc aici mereu,
În care mii de îngeri cântă
Iar inima-n adânc cuvântă
Uitând pe loc, tot ce-a fost greu.
Mai toarnă Doamne Duh în mine
Să mă desfăt în El mereu,
Să pot dispreţui orice ruşine
Trăind în Duhul pentru Tine
Să-ţi cânt Isus Domnul meu!
Viaţa mea Ţi-o-nchin doar Ţie!
Vreau să trăiesc spre Slava Ta!
Ca tot ce fac aici să fie
Vrednic de Sfânta Împărăţie
Ca într-o zi, să intru-n Ea!
Amin
Zalau,mai 2012
Te chemăm o Doamne, în viaţa noastră
Ca să ne transformi Isuse pe deplin,
Caci trairea goală vai ce mult ne costă!
Poate nu-ntelegem şi nici nu gândim.
Dragostea se sparge de a vremii ziduri
Sfârtecată-i astăzi de creştini prin văi,
Religii străvechi îşi etalează mituri
Susţin cu tărie că sunt doar ai Tai.
Toţi Isuse Doamne îşi arogă dreptul
De-a fi singurii ce Te slujesc deplin
Ce ne-ar spune astăzi oare înteleptul
De-ar vedea sfinţirea ce o dovedim?
Culte şi religii cu doctrine „alese”
Îşi arogă dreptul de-a fi cei dintâi
De faţadă stau la aceleaşi mese
Spunând ca Tu Doamne le eşti căpătâi.
-“Noi apărăm Legea” strigă unii tare
Astăzi pe uliţe sau de la amvon
Fără Lege nimeni mântuire n-are!
Alţii strigă tare despre Armaghedon
-“Noi avem peceta pentru împărăţie
O altă grupare crezul şi-l afirmă,
Căci prooroci sunt a cerului solie
Iar Cuvântul, crezul ni-l confirmă!
-“Duhul, numai Duhul” se spune cu tărie
-“El deschide calea către cerul sfânt,
Călăuza noastră către împărăţie
Este Duhul slavei şi un alb veşmânt!”
Alţii se întreabă cu mare uimire
-“Cum se poate asta, ce susţineţi voi?
Limbile-ncetară noi avem de ştire…
Iar aceste daruri nu sunt printre noi!
Noi avem lumina sfântă pe cărare
Biblia vorbeşte despre al nost’ destin
Căci ne-am botezat în apă fiecare
Şi noi împlinim Cuvântul pe deplin!”
***
Şi uite aşa se-ntâmplă pe cărare…
Orişice grupare îşi apără doctrina
Crezând cu tărie în parte, fiecare
Că la cel de-alături, sigur, este vina!
Dragi creştini ce alergaţi pe Cale
Către mult dorita, Sfânta Împărăţie,
Domnul ne vorbeşte azi la fiecare
Cum viaţa noastră trebuie să fie:
Dragostea agape să ne însoţească
În umblarea noastră pe acest pământ,
Duhul Sfânt în taină să rodească
Să avem cu toţii un caracter sfânt.
Inima să fie plină de iubire
Pentru cel de alături pe a vieţii drum.
Astăzi Dumnezeu ne dă de ştire
Să ne pocăim degrabă, chiar acum!
Amin
Zalau, 25 mai 2012
„Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu,
şi că se va ridica la urmă pe pământ.
Chiar dacă mi se va nimici pielea
şi chiar dacă nu voi mai avea carne,
voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor.”
( Iov 19: 25-27 )
Oricât de greu este drumul vieţii, cu Dumnezeu alături vei birui!
Un om a fost supus la test odată,
Căci Dumnezeu în cer,cu el s-a lăudat,
Era neprihănit, curat, şi fără pată,
Şi astfel Iov puternic fost-a încercat.
Şi tot ce avuse, bogăţii şi faimă,
Copii zece la număr, toţi i-au fost luaţi!
Şi oamenii erau cuprinşi de spaimă
Priveau cu toţi spre Iov, erau miraţi.
***
“-Singur şi gol venit-am pe lume,
Accept azi soarta care mi s-a dat,
Domnul e stăpân pe orice spune
Mă-nchin acum, când tot mi s-a luat.
Copii, bogăţii, sănătate şi avere,
Pe toate le-am pierdut pe pământ
Dar am ceva acuma Domnului a cere…
Aş vrea ca să vorbesc cu cel PreaSfânt.
Să stau de vorbă gură catre gură,
Să îL întreb şi să-mi răspundă El,
Strajă-am pus la-ntreaga mea făptură
….Nu am trăit urât, ca un mişel.
Dacă m-ar încerca azi Dumnezeu,
Ca aurul curat eu aş ieşi!
Picioru-mi a ţinut doar calea Lui mereu,
Iar inima… porunca-i o păzi!”
“-De ce atunci, acestea toate-s peste mine?
Când chiar şi ochii i-am ţinut în frâu…
La văduvă şi la sărac, le-am făcut bine
Să pot să înteleg… chiar de-i târziu!”
Venit-au prieteni să-l îmbărbăteze,
Dar şi mai mult l-au întristat,
Toţi au început să cuvânteze
“-Tu ai păcătuit ceva, eşti vinovat.”
Iov, plin de bube, cu un ciob în mână,
Se scarpina de zor, acolo pe gunoi,
Chiar şi nevasta lui credea că are vină
Şi îi spunea:”-Bleastămă pe Dumnezeu şi mori!”
“-Vorbeşti ca o femeie ce-i nebună”
Spuse Iov spăşit, cu suflet amărât,
“-Cum am primit din mâna Lui partea cea bună
Îl proslăvesc şi acum când greul m-a lovit!”
“-Chiar de m-ar ucide Dumnezeul mare,
Pe El, pe Creeator, eu tot i-l voi iubi!”
Tot cerul atuncea izbucnit-a în urale,
Când Iov în disperarea-i mare aşa vorbi.
***
Şi a venit chiar Domnul să-i vorbească,
Omului cu care se lăuda-se-n ceruri sus,
Iov când l-a auzit, a trebuit să recunoască
Că nu ştie nimc,că nu mai e nimic de spus!
“-Am auzit mereu vorbindu-se de Tine,
Dar uite acum chiar ochiul te văzu…
De aceea… scârbă-mi e de mine,
În tărână şi cenuşă mă pocăiesc acu’”
Şi Dumnezeu lua la toate aminte,
Lui Iov i le dădu pe toate îndoit.
Copii şi bogăţii… ca mai-nainte,
Că în neprihănire rămas-a neclintit!
***
Azi te întreabă şi pe tine Domnu,
-Eşti tare în neprihănirea ta?
Când vine proba, încercarea, focu
Tu eşti de neclintit? Nu-ncepi a murmura?
În încercare dovedeşti credinţa
Pe care o ai în Dumnezeul Viu,
Te avertizez: Nu te juca cu pocăinţa!
Trezeşte-te cât încă nu-i târziu!
amin
Zalău. dec. 2010
Zilele-s din urmă când se vede-n zare
O bornă de marcare a marelui final,
Conştientizăm uimiţi, încet fiecare
Că timpul de sfârşit e tot mai real!
Dragostea-i din ce în ce mai rece,
Puterea de jertfire aproape că s-a dus.
Moda în biserici timpul îşi petrece,
Iar priviri furişe multe au de spus.
Dragostea de sine e la loc de cinste
Iar mândrii deşarte faţa şi-o arată,
În multe familii dezbinare este,
Ură, răzvrătire şi un duh de ceartă.
În lume desfrâul curge ca şi apa,
De la cel din urmă până la-mpărat,
Om de rând sau cleric, muncitor sau papă
Din acest flagel e zilnic adăpat.
Sute de canale, au pătruns prin case
E nelegiuire ca-n vremea lui Lot,
Unii poate ar vrea de rele să se lase,
Dar robiţi de ele, cad înfrânţi, nu pot.
O singură SALVARE mai este pentru lume
Sângele ce curge încă pentru noi,
JERTFA LUI HRISTOS, care a venit anume
Să spele păcatul ce curge şuvoi.
Astăzi este timpul întoarcerii degrabă
Către Dumnezeu ce toate le-a creat,
Căci sfârşitul vine fără de zăbavă,
Cine nu se-ntoarce, MURI-VA în PĂCAT!
Seara se coboară lin în lumea noastră,
Vremurile aleargă către un final…
Când schimbari majore pe planeta albastră
Dovedi-vor lumii, că Domnul e real!
Amin
Zalau 17 mai 2012
Prietene te aştept de mult să cauţi a Mea faţă
Acum a mai trecut un an din scurta ta viaţă.
La tâmple părul ţi-a albit, a înflorit migdalul,
Eu te aştept să te întorci aşa precum tâlharul.
Că timpu-n goană a trecut tot căutând iubirea,
Ai vrut să afli al vieţi rost, sa afli fericirea
Dar timpul a trecut în van, iar azi la bătrâneţe
Ai strâns doar amintiri ce dor şi bucurii răzleţe.
Când ai crezut că o deţii, la fel ca o nălucă
Iubirea-n vânt s-a risipit şi cine s-o ajungă?
Te uiţi în urma ta pe drum, tristeţea te apasă
Şi vezi că viaţa a trecut… puterile te lasă
Se apropie cu pas grăbit o bornă de hotar
Prietene ai să înghiţi al morţii amar pahar
Cât încă poţi să mai păşeşti, cât încă ai viaţă.
Din nou te chem, să vii să cauţi a Mea faţă.
Am pregătit în ceruri sus un loc şi pentru tine
Şi crede-Mă că te iubesc şi că îţi vreau doar bine.
Nu refuza tot ce-ţi ofer, spun astăzi să se ştie
De nu te-ntorci copil pribeag, pierdut eşti pe vecie
Amin
Singurătatea este printre noi,
ea ne priveşte în tăcere,
ne face să ne simţim goi
şi ne coboară în durere.
Singurătatea ne îndepărtează
de cei din jurul nostru,
de cei dragi.
Singurătatea ne înstrăinează
apoi fiinţa ne-o-nchistează
ne spune că nu are leac,
că nu-i putem veni de hac!
Însă…. există leac
pentru acest rău,
ce vieţile le copleşeşte,
singurătăţii e de hac
Acel ce pururea iubeşte!
Prin credinţa în Hristos se capătă neprihanirea şi această neprihănire trebuie să te ducă la o credintă vie care naşte faptele bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit ca să umblăm în ele.
„Deoarece în ea este descoperita o neprihanire pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: „Cel neprihanit va trai prin credinta.”(Romani 1. 17)
Domnul vrea ca această stare de neprihanire să ne ducă la o credinţă vie în care să avem puterea să trăim fără păcat.
Credinţa trebuie să fie aşa de puternică ca să putem trăi făcând doar faptele credinţei pregătite anume de Dumnezeu ca să umblăm în ele.
„Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam în ele.(Efeseni2.10)
„Cu mult mai mult cei ce primesc, în toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni în viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!(Romani5.17)
Să realizăm minunea descrisă în versetul mai sus menţionat: SĂ DOMNEŞTI ÎN VIAŢA ACEASTA PRIN HRISTOS, adică Dumnezeu mă poate adânci într-o relaţie deosebită cu El prin cunoaşterea Sa. Nu prin puterea mea ci prin ceea ce cunosc eu despre Dumnezeu. Puterea Harului se vede cu mult mai mult în profunzimea cunoaşterii lui Dumnezeu.
„Ci cresteti în harul si în cunostinta Domnului si Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 3.18)
Doar crescând în Har prin puterea credinţei vom putea pătrunde mai adânc în cunoaşterea lui Dumnezeu.
„De aceea, dati-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastra fapta; cu fapta, cunoştinţa;
cu cunostinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.(2Petru1,5-7)
Silinţa despre care ne vorbeşte Biblia în 2Petru, nu este egală cu puterea proprie pe care o putem dezvolta noi în lăuntrul nostru.
Nu eu trebuie să mă silesc sa fac bine, ci credinta puternică care este în mine, mă determină să fac fapte bune, le naşte în mine.
Când vreau ca prin silinţa mea să am fapte bune, este total greşit!
Credinţa mea va avea fapte prin harul lui Dumnezeu.
Credinta vie=fapte bune care se nasc prin puterea credintei care există în om.
Având o credinţa vie putem domni în viata împreună cu Hristos.
Fagaduintele lui Dumnezeu te fac partaş firii Dumnezeieşti.
„Cu mult mai mult cei ce primesc, în toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!(Romani5.17)
Zalau 09 Mai.
Ai zis să fie şi pamânt şi stele,
Acel care eşti Alfa, Dumnezeu!
Pluteai prin goluri fără ele,
Dar toate s-au creat la glasul Tău!
S-au format atomi şi molecule,
Astre şi stele, toate au apărut,
Ai zis să fie, şi peste genune
Creaţia măreaţă s-a făcut.
Ai aşezat şi soarele pe orbită
La o distanţă ideală Tu l-ai pus
Planeta noastră să fie-ncălzită
Şi astfel viaţă ai adus.
Şi iată munţi de-o frumuseţe rară
Ce se înalţă-n mers maestuos,
Prăpăstii, văi adânci ce te-nfioară
Şi şesuri line ce se-ntind frumos.
Mulţimea de insecte,albine, fluturi
Şi păsări care cântă odihnitor,
Peştii care-n mări fac salturi
Pe toate le-ai făcut iubite Creator.
O Dumnezeu cu nimeni altu asemeni,
Cum aş putea eu oare să-nţeleg?
Când eu sunt om, printre alţi oameni,
Cum Doamne, taina s-o dezleg?
Ajută-mă să Te ador Părinte
Mereu cât voi trăi pe acest pământ,
Să Te slăvesc prin fapte şi cuvinte
Şi-nţelepciunea-Ţi mare să o cânt!
Nimic nu sunt, nimic sub soare,
Sunt o fiinţă trecătoare.
Sunt pana ce este purtată-n vânt,
Sunt doar o mână de pământ…
Sunt pumnul de tarâna trecător,
Cu sufletul arzând de dor…
Care Te caută mereu, mereu,
Să se adâncească-n Tine Dumnezeu!
În mine stă-n adânc ascuns,
Un suflet care geme după Nepătruns,
Un suflet… ce Te caută mereu,
Că e crâmpei din Tine, Dumnezeu!
Orice aş avea pe acest pământ
Sunt ca o pasare plutind în vânt…
Cu gândul colindând prin necuprins
Ma macină un dor de neînvins
Există-o sete de nestăvilit,
Să stau la pieptul Tău necontenit.
Să mă înalţ spre Tine azi doresc,
Să mă descătuşez de ce e pamântesc.
O Doamne ajuta-mă să Te iubesc,
Din drumul Tău să nu mă rătăcesc…
Să ţin cărarea, dreaptă pe vecie,
Pân-voi ajunge sus în veşnicie.