Mi-e trupul bolnav,
împletit
cu ani de sudoare,
şi de durere.
Cu amintirea…
unei veri ce a trecut demult……
bătătorind
năzuinţe fierbinţi,
ce s-au chircit…
sfărtecate
de dinţii hulpavi,
a celor
ce-şi ziceau
……fraţi.
Autor: Greta
Aştept focul sfânt
Aştept focul sfânt
Tu mi-ai vorbit o Doamne c-o să vină,
Un foc ceresc, de sus din alte zări,
Ce va aprinde întreaga noastră casă,
Şi vâlvătăi se vor zări din depărtări,
Că-ntreaga noastră fiinţă o să ardă
De focul cel din veşnicii trimis,
Fă Tată, ochii mei să vadă…
Împlinirea a ceea ce-ai promis.
O sete de neostoit sădeşte-n mine,
Să mă topesc de dorul Tău…
Şi, să dispreţuiesc orice ruşine,
De dragul Tău să ard mereu.
Oricât ar fi ca să mă coste,
Vreau să Te-nţeleg o Tată sfânt!
Revarsă dragoste, putere, înţelepciune
Şi fă-mă cum eşti Tu de sfânt!
Greta Andreica
Zalau, martie 2011
Noapte şi păcat

Tiptil, pătrunde luna pe cărare
Să lumineze peste norul nopţii gros,
Doar broaştele mai cântă-n vale…
Şi glas de cucuvea se aude agale
Încet, străjerii au aţipit în post.
E noapte peste-ntreaga omenire,
Ceaţă, incertitudine pluteşte dens
Şi cine oare să mai dea de ştire
Despre păcat, şi de nenorocire
Aici în pământescul nostru univers?
Doar razele de lună tremurând
Împrăştie lucirea lor nepământeană,
Un scâncet, o durere sau un gând
Provoacă tresărire pe pământ
Şi lacrimele strânse sunt sub geană.
Străjerii dorm visând a lor virtute,
Doar vântul mai adie răcoros,
Valorile eterne sunt pierdute…
Armele de luptă la pământ căzute,
Se apropie venirea lui Hristos!

Exista in mine o dorinta vie,
O dragoste ce izvorata e de sus,
Sa Te cunosc, sa m-adancesc in Tine,
Ascunsa impreuna cu Isus.
Tot ce ai creat ma indeamna la adorare,
Ma minunez de maiestria Ta!
Cand vad calestile ceresti, calea lactee,
Desavarsita e lucrarea Ta!
Ai zis sa fie zi, luminatori si astri,
Pe toate le-ai creat Tu din nimic,
Pamantul l-ai umplut de viata,
Creand intregul pic… cu pic.
In om Tu ai suflat viata,
Ai pus iubire si credinta ai pus,
Ai pus dorinta dupa Tine Tata
Si dupa vesnicia cea de sus.
Dincolo de materie e duhul
Ce diferit total este de ea,
Suspina si tanjeste dupa cerul
De unde a venit prin voia Ta.
O Doamne in puterea-Ti infinita
Ridica-ne din neputinta grea,
Da-ne vointa si puterea infaptuirii
Si vie in noi imparatia Ta!
amin 29. 01. 2010
Dorul dupa Dumnezeu a fost motivul acestei poezii, dorinta de a-L cunoaste mai profund pe El, o cautare care de data aceasta a luat forma versului.
Pe roata… Marelui Olar

„Iată, cum este lutul în mâna olarului,
aşa sunteţi voi în mâna Mea … „
(Ieremia 18; 6.b)
Lutul brut adus e de pe deal
Şi pus în casă… la olar!
E frământat vârtos lutul adus
Şi pregătit pentru un scop propus,
Cu picioarele, călcat e cu putere
Să iasă bulele de aer la vedere.
Apoi olarul pune mainile pe el
Frământă bine, cu mult zel…
Optimă când este consistenţa lui
îl ia din nou mâna olarului
În centrul roţii este aruncat,
Încet, încet lutul e transformat.
Olaru-n măiestria lui,
Concepe forma vasului.
Lutul atent iî modelează,
Dă forma vasului ce îl creează.
Apoi aruncă vasul în cuptor
Dar el nu stă nepăsător!
Ci vasul iarăşi îl veghează,
Temperatura o reglează.
Când procedeul e finit,
Atent cu grijă vasu-i smălţuit.
Apoi olarul semnătura-şi pune
Că pregătit e pentru scopuri bune.
Şi vasul este gata pentru folosire,
Aceasta este a lui menire!
***
Chiar Dumnezeu dă acest exemplu,
Cum să ajungi să fii un Templu
Că El, Divinul, este Marele Olar!
Iar ce ne spune nu este-n zadar
Ca Duhul Sfânt să locuiască-n tine
Lutul acesta frământat e bine,
Să iasă tot ce este fire, tot ce-i rău!
Frământă bine… Dumnezeu
El Marele Olar pe masa Lui te ţine
Şi te frământă cu mâinile-I Divine
Te aruncă apoi pe roată, te centrează
Un nou contur iţi dă, te reformează
Ajungi un vas de-o frumuseţe aparte
De tot ce este rău, murdar, El te desparte
Apoi priveste cu placere!
„Ce vas frumos e la vedere!”
Dar ca să ai tărie, rezistentă
Aruncă vasul… în cuptor,
Te pune acolo cu un rost…
Deşi nu inţelegi prea bine,
Iar când temperatura creşte,
Te arde rău, căldura te orbeşte!
Şi nu-nţelegi! Ce vrea cu tine?
Dar procedura-ţi face bine!
Îţi da vigoare, te-ntăreşte
Puterea iată că ţi-o creşte!
Te scoate apoi afară din cuptor,
Si toarnă peste tine… Duhul protector
E smalţul dăruit de Dumnezeu…
Ca pe pământ să străluceşti mereu,
Credinţa s-o poţi dovedi,
Iar cel căzut cand te-o privi
Să vadă-n tine pe… Cristos
Şi chipul Lui cel luminos!
Că numele pe tine El şi-a pus,
Tu eşti proprietatea lui Isus!
Iar Dumnezeu ce-I Marele Olar
Se bucură că munca n-a fost în zadar!
amin 28 mai 2010

Soarele neprihănirii
Cristos revine
Când soarele coboară-n asfinţit, iar razele lui molatece sângerânde parcă, ne ating uşor, simţim o părere de rău, dar în acelaş timp avem siguranţa că mâine va răsări în acelaşi loc ca altădată, nu ne îndoim de asta, deşi soarele a apus şi nu-l mai vedem, lăsând întunericul şi răcoarea stăpână peste tot.
Isus a fost pe acest pământ, a trăit ca om, a fost cunoscut de oamenii din vremea Sa, ne-au rămas dovezi istorice a existenţei Lui şi a minunilor pe care le-a făcut.
Avem Biblia, Cuvântul Vieţii care stă în picioare în ciuda celor care au luptat de-a lungul vremii împotriva ei, Mai mult avem mii şi mii de vieţi transformate de puterea Jertfei Lui Cristos.
-De ce atunci există îndoială în ce priveşte existenţa lui Cristos?
-De ce există îndoială când este vorba de revenirea Lui?
Atunci când este noapte ştim cu siguranţă că soarele va răsări, la fel de bine ar trebui să credem în revenirea lui Cristos.
Semnele vremurilor ne vorbesc cu putere că revenirea lui Cristos să-şi ia mireasa, să o răpească la cer este tot mai aproape, tot mai evidentă.
Aşa cum soarele apare în fiecare zi şi luminează, aşa va apărea Soarele neprihănirii, Cristos Domnul şi va răsplătii tuturor celor ce L-au urmat.
La uşa timpului

A fost o Hiroshima… Nagasaki…
Explozii nucleare le-au şters de pe pământ,
Dar parcă, aşa ca astăzi niciodată,
N-a fost planeta zguduită, sfârtecată…
Revolte, cutremure, tsunamii vin pe rând.
Japonia din nou e clătinată în urgie,
Tsunami, valul îl ridică către cer,
Un val seismic ce aduce nimicire
Oameni şi case sortite-s spre pieire
În disperare, ajutor toţi cer.
Axa pământului a fost mutată,
Iar ziua, cu microsecunde s-a scurtat
Trăirea-i mai intensă ca şi altădată
Omenirea-ntreagă este speriată
De tot ce în Japonia s-a întâmplat.
Revolta-n Libia este devastatoare,
Gaddafii ţine de putere, ucigand!
Aliaţilor… de populaţie le pasă,
Lansează raiduri aeriene, nu se lasă,
Iar miza e mai mare ca oricand!
Un lucru este cert, e sigur însă
Că semnele Scripturii se-mplinesc
Cataclisme, se întâmplă-n masă…
Planuri tăinuite, din adânc încep să iasă,
Cutremure devastatoare, uragane se ivesc.
La uşi e Fiul Tatălui din ceruri,
Lucrurile profeţite se-mplinesc.
Sfârşitul se arată-n buza zării,
Răspunde astăzi cerului, strigării!
Întoarce-te la Dumnezeul cel ceresc!
Mă iubeşti?
Mă iubeşti?
„Spune-mi Petre dacă mă iubeşti,
Să-ţi dau în grijă straja turmei Mele
Nimic. nimic să nu precupeţeşti,
Oile de lupi să le păzeşti
Că viaţa Eu mi-am dat-o pentru ele.”
Se frământa în sine Petru ruşinat
Că îi vorbea acel ce totul ştie!
Îşi amintea, că-n curte la Pilat,
El îl trădase pe Marele Împărat
Dar, regreta şi de folos dorea să fie.
Şi a pornit el, Petru în lucrare
Dedicat cu totul pentru Dumnezeu
Când umbra-i atingea bolnavu-n cale
Se producea pe loc o vindecare
Căci Domnul onora pe servul Său.
***
Azi te întreabă Domnu şi pe tine:
„Tu ma iubeşti cu-ntreaga ta fiinţă?
Eşti gata să laşi totul pentru Mine,
Şi să dispreţuieşti orice ruşine…
Ca să lucrezi pe ogoru-Mi cu credinţă?”
„De vei răspunde astăzi Da chemării,
În cer ţi-oi răsplătii cum se cuvine.
Însă M-aş bucura s-alergi în largul zării
Din dragoste să te dedici lucrării
Din dragoste să te jertfeşti creştine!”
Amin
Feb. 2011
Luptând până la capăt!
Păcatul al învinge
Ajută-mă s-ajung…
Să lupt până la sânge…
Să rup al firii jug
Să lupt cu mine însumi
Să nu îmi dau răgaz
Chiar de mi-ar curge lacrimi
Pe trudnicul obraz
Rănită, în vâltoare
Cu părul tot vâlvoi…
Cu sufletul ce doare
Să nu dau înapoi!
Să nu renunţ la luptă,
Când greul se-nteţeşte..
Şi cel rău se avântă
Lovind iar mişeleşte
În crunta încleştare
Să nu privesc-napoi,
Săgeţi de-s arzătoare
Să nu ma încovoi!
Cu haine sfârtecate,
Cu trupul sângerând
Să lupt până la capăt
Doar cu Isus în gând!
Amin
5 martie 2011
Când Te-am întâlnit Iubire…
Când Te-am întâlnit Iubire…
Când Te-am întâlnit Iubire,
Era doar soare în ochii Tăi,
Fugeau nălucile prin munţi şi văi,
Fugeau păcatele-n neştire…
Era doar zâmbet şi văpăi
Isuse în a Ta privire!
Tot ce-a fost rău, hidos s-a dus
Când întâlnit-am pe Isus
În locul cel mai jos, smerita, aplecată
Acolo-n colb, iubirea am aflat-o
Şi toată ura duşmănia a apus
Era un zâmbet faţa lui Isus…
Când mi-am întors spre El privirea.
Am înţeles atunci, iubirea…
E mai de preţ ca ranguri şi averi
Ca tot ce ai, ca tot ce speri,
Ca tot ce se găseşte în lumea asta.
Am sa trăiesc în ea mereu…
Iubirea, iubirea este Dumnezeu!
De atunci Isuse am înţeles,
Iubirea duce la jertfire…
Ea schimbă, modelează, creşte…
Iubirea Îndumnezeieşte !
Transformă omul păcătos,
Din ce era, din ce fusese,
În fiu al slavei glorios!
De când Te-am întâlnit iubire,
În ochii blânzi a lui Isus…
Tot cerul a venit în mine
Şi a transformat orce suspine,
În imn de slavă pentru tine
O… Te iubesc nespus Isus!
amin. 21 mai 2010


