Categorie: poezii

Mă uit în jur la toate ce se schimbă,
A dispărut iubirea cea dintâi,
Indiferența e stăpână în jur se plimbă,
Atâta judecată stă în limbă,
Dreptatea ce se face adesea este strâmbă
Și mă întreb de mai avem un căpătâi?

Privirea către lume e intensă
Suntem legați de ce e pământesc,
Ceața este din ce, în ce, mai densă,
Gândirea este jos, ba uneori perversă,
Prinși de cotidian în a lui lesă,
Ne depărtăm de ce este ceresc!

Am început să semănăm cu lumea,
Cu greu mai poți să faci deosebirea,
Averi, poziții, ranguri, se caută anume,
Certuri, judecăți, invidii, râs și glume,
Interese ascunse, ponegriri, cutume
Uitată e jertfirea, cumpătarea și iubirea.

Tu, Doamne, Dumnezeu slăvit și mare,
Ne vrei statornici in trăire și cuvânt.
Să ardem pentru Tine și a Ta lucrare,
Totală dăruire, desăvârșită ascultare,
Predat deplin să fie fiecare
Trăind precum Hristos, curat și sfânt!

Ne vrei smeriți, ascultători în toate
Tu Rege, Domn în viață să ne fii
Să nu ne zbatem să avem dreptate
Să facem tot ce se mai poate
Să câștigăm un suflet de la moarte
Că însuti Tu în mâna Ta ne ții!

Trezirea se impune, este necesară,
Prioritatea întâi, Împărăția cea din cer!
Trezirea! Ne mai zăboviți că este seara!
De nu să știți rămâne-vom afară,
Cine nu se pocăiește o să piară,
Nu există altă cale, cei păcătoși cu toții pier!

Pictură și versuri: Greta A. Bedford Anglia

Prin Har mă înalț spre Dumnezeu
Din starea de cădere în grea
Că știu că El mereu, mereu,
M-a sprijinit prin orice greu
Și nicidecum nu m-ar lăsa.

Am fost la porci crezând că-i drept
Să caut roșcove in zare,
Când m-am văzut cu răni în piept
Am înțeles că-i înțelept
Să mă întorc din a mea cale.

Iertare Lui să-i cer plângând
Pentru o rătăcire cruntă,
Că nicăieri pe acest pământ
Ne e ca pe al Său braț sfânt
Doar El mă iartă, mă ascultă.

Când m-a văzut că vin acasă,
Spre mine El a alergat,
Mi-a pus inel, m-a pus la masă,
Mi-a dat mantia de mătase,
Vițelul îngrășat mi l-a tăiat.

El m-a iertat de ce-am făcut
Și nici nu mi-a adus aminte,
Că am fost rău, că-am căzut,
Că am cheltuit tot ce-am avut
Mi-a dovedit că mi-e in Părinte.

Acum mă întorc spre tine frate
Ce stai ursuz și mă privești suspect.
Tu ai fost la El acasă, ai de toate,
Averea Lui no poți socoate
De ce lași ură in al tău piept?

Aștept iubire de la tine,
Să mă îmbrățișezi cu drag
Avem același Tată și nu-i bine
Să nu te bucuri pentru mine
Când Tatăl m-a întâmpinat pe prag.

Ai har și bogății depline
Ai ungere de sus, iertare,
Oare nu-i drept și se cuvine
Să ai iertare sfântă în tine
Să ierți și să iubești pe fiecare?

***

Dragi frați fiți vegheatori pe cale
De nu iertam n-om fi iertați.
Când unul care jos in vale
Nu-l ocoli cu a ta cărare
Hristos a poruncit iubire între frați.

Să ținem sus Cuvântul vieții,
Să ridicăm pe cel căzut!
Că doar așa în zorii dimineții
V-om intra pe porțile Cetății
Iertând, iubind, cum Domnul a făcu

03 10 ’23 versuri: Greta Andreica,

pictură: Alexandra Andreica

Mă dor decizii ce-și trecute
Luate fără scopuri bune,
Porniri greșite, neștiute,
Luate fără înțelepciune.

Mă doare timpul cel pierdut
Trăind fara un scop anume,
Când eul, firea, mi-au fost scut,
Iar eu trăiam pierdut în lume.

Mă doare Harul risipit
In van pentru nimica toată,
Când eu credeam că-s iscusit,
Dar rătăceam mânat de soartă.

Mă doare că am fost atât de orb,
Fugind să cuceresc năluci,
Păcatului îi eram rob
Și rătăceam printre uluci.

Mă doare până la lacrimi nevegherea,
Ce mă târât mereu mai jos.
Și nu am văzut deloc puterea
Ce exista în jertfa lui Hristos.

Mă doare nepăsarea celor mulți
Ce judecau lovind cu piatra,
Se numeau frați…ursuzi, tăcuți,
Având privirea rece ca sageata.

Mă doare lipsa de iubire
Cu care am fost înconjurat,
Fără Hristos și a Sa de jertfire
Muream pierdut și în păcat.

Dar s-au plecat slăvitul Rege
El Cel din slava coborât
Și rănile a început să-mi lege
El nici o clipă nu m-a părăsit.
12. 09 ’23

Când ai creat un plan pentru omenire,
Să ne salvezi din moarte și păcat,
Ne-ai dăruit întreaga Ta iubire
Pe Tine Doamne, nouă ni Te-ai dat.

Tu l-ai trimis în lutu acesta iată
Pe Fiul Tău, din Tine însuți rupt,
S-a întrupat, s-a dezbrăcat de slavă,
Venind ca miel, El Dumnezeu, El Absolut!

A biruit pornirea lutului rebelã
Și a trăit fără păcat, curat și sfânt,
Aici în mica noastră sferă,
Ne-a dăruit viață, prin Jertfă și Cuvânt.

Murind, strigă pe cruce la Golgota,
-Dumnezeul meu de ce m-ai părăsit?
Dar Tu erai în El, împăcând lumea cu Tine!
Că ne iubeai, de aceia Fiul ți-ai jertfit.

Ce dragoste măreață și divină
Există în Tine sfinte Dumnezeu?
Chiar Fiul Tău să î-l trimiți în lume,
Să moară pentru mine, în locul meu?

Astăzi e rândul meu Părinte sfinte,
Un om plăpând trăind pe acest pământ,
Cu doruri, zbateri, mii de năzuințe,
Să încerc să Te înțeleg, să îți cuvânt.

Vorbește-mi Doamne, luminează în mine,
Că Te doresc cu tot lăuntrul meu,
Sunt lucruri ce nu știu a le dezlege
Că eu sunt om, dar Tu ești Dumnezeu.

Mă simt captiv în acest trup Divine,
Ce se transformã-n timp, ce merge în jos,
Dar duhul înăuntru meu este puternic,
Din Tine rupt, el e maiestuos.

El într-o zi va fi acolo sus cu Tine
Materia se va întoarce în pământ,
Se degradează trupul acesta în vreme,
Dar în lăuntrul lui, eu lupt să fiu mai Sfânt.

Să m-alipesc de Tine sfinte Tată,
Să capăt iar din caracterul Tău,
Firea pământească lupt să o fac roabă.
Să nu mă tragă iar în negrul hău.

Purta-tu-ma la porci și la roșcoave,
Robit am fost, păcatul m-a atras,
M-a biruit, m-a stăpânit o vreme,
Și-am rătăcit năuc cu suflet ars.

După căderi și lupte fără număr,
Zdrobit și ostenit de căutări,
M-ai strâns la piept, m-ai pus pe umăr
Ca să m-aduni din cele patru zări.

Am înțeles târziu în viață
Că fericire nu există aici jos…
Că fericirea este numai lângă Tine Tata!
Prin Fiul Tău iubit, Isus Hristos.

Că sufletul doar alipit de Tine
Găsește fericirea pe pământ,
Restul e zbatere, e luptă, e rușine,
E goană în zadar, e praf, e vânt.

Astăzi m-ascund în Tine, Dumnezeu puternic,
Și m-alipesc în totul de Cuvânt,
Transformã-n mine tot ce nu îți place
Și ajutã-mã să mă păstrez curat și sfânt.

Puterea care ai pus-o în ființa mea
M-a ridicat de atâtea ori de jos
Sa nu iei Duhul Tău cel Sfânt din mine
Te rog și mă închin Isus Hristos.

06 09 2023 Bedford.

Ferestre în cer

Când necredința zid i-și face,
Nu vezi puterea cea din înălțimi!
Ce munții în două îi desface,
Aduce mir, viață, pace,
Smulgãnd din rădăcină spini.

Ea, necredința este bolovanul
Ce împiedică să vezi minunea,
Aduce îndoială cu arcanul,
În suflet își descarcă întreg noianul,
Și nu mai vezi decât genunea.

Respinge îndoiala ce te încearcă!
E viermele ce roade neîncetat,
Ce-n întuneric mintea ți -o încarcă
Și de putere de dezbracă
Ca să rămâi căzut și în păcat.

Nu te uita in jur la ce se vede,
La pumnul de făină ce-l mai ai
Taina stă în puterea de a crede
În împlinirea care va precede.
Afirm-o din ‘nainte prin viu grai!

El, Elohim! Un Dumnezeu puternic!
Ce marea o preface-n drum,
Răspunde celui ce e cucernic,
Îl curățã, îl face vrednic,
Iar ea, povara, o transformă-n scrum.

Ferestre în cer El poate face,
De crezi puternic, crezi cu foc!
Marea în două o desface,
Furtuna se oprește, tace!
Iar boala, moartea, fug pe loc.

Increde-te in Dumnezeul ce veghează
Este iubirea absolută pe vecii
Urechea Lui aude, te înseninează,
Te încinge cu credință vie, trează,
Vei birui prin ea, așa să știi!

El, Elohim! Un Dumnezeu puternic!
Ce marea o preface-n drum,
Așteaptă doar să crezi, să fii statornic
Căci El e viu măreț și vrednic,
Iar ea, povara, o transformă-n scrum.

Se strâng acasă sfinții în grânare,
Ducând în brațe rod, un rod bogat
Cu fruntea încărcată de sudoare,
Ajung în fața Marelui Stăpân și Imparat.

Luptând din greu pe brazde insemnate
Nu au precupetit nici un efort,
Au semănat cu sârg după dreptate
Acum se întorc acasă-n cerec cort.

Privește îți spun și asculta bine
Tu nu ești veșnic pe acest pământ!
Bani, nume, carieră, se termină
Cu toți vom sta într-un mormânt.

Contează cum ne pregătim pe Cale,
Câtă credință în noi am adunat,
Faptele credinței vor fi dovada care
Vor arăta ce am rodit, ce am semănat.

Urmele lăsate în viață pe cărare,
Jertfirea, dragostea împărțită-n dar
Iertarea ce ai dăruit-o aici în vale
Bunătatea vor dovedi că ai fost far.

Că mărul are-n codul sau doar mere,
Nu poate sa rodească mărăcini!
De stam în Dumnezeu cum ni se cere
Noi nu vom înțepa, nu vom fi spini!

Ci vom rodi în orice circumstanțe
Cu crengile zdrelite de vom fi,
Fructele vor fi mereu gustoase
Chiar și în bătăi, în suferință vom rodi!

Să ne trezim acum din amorțeală
Și să lucrăm cu sârg pentru Împărăție,
Atunci când noi fom fi strigați pe nume
Gata să fim de a intra în Marea bucurie.

Că se adună zilnic sfinții în grânare
Privind în jur vedem câți au plecat
Și nimeni, niciodată, no să știe
Când va fi clipa când va fi chemat.

Prietene, ascultă bine azi și înțelege,
Și prețuiește timpul, strânge în hambar,
Adună azi comori pentru vecie,
Trezește-te nu îl risipi în zadar!

Bedford 25.iunie 2023

Dacă va fi sa plâng cu stele
Sa lupt cu morile de vânt
Sau împroșcat cu vorbe grele
Nu am să mă culc jos la pământ!

Până mai bate-o inimă în mine
Până când Duhul îmi da ghes
N-o să mă las dat de rușine
Când Tu Isuse îmi ești univers!

Să vină lumea să mă îmbie
Cu tot ce are mai frumos,
Eu n-o să mă despart de Sfânta glie
Și nici de Tine Domnul meu Hristos

Cât Duhul Sfânt trăiește-n mine,
Cât îmi aduce bucurii de sus,
Pe aripi de rugăciune zbor spre Tine
Mânat de un dor, măreț, nespus!

Dureri de vor veni în vale
Sa ma abată de pe drum,
Solemn Te anunț Isus, rămân pe cale.
N-am sa Te părăsesc nicicum!

Atâta bine mi-ai făcut în viață,
Ai mijlocit pentru a-l meu păcat…
M-ai ridicat, m-ai strâns în brațe,
M-ai izbăvit de rău și m-ai salvat! .

Tu soarele de dimineață,
Sfant Miel de jertfă pentru noi
Tu mi-ai adus în dar viață
Și-o să mă învii în ziua de apoi.

Dar până atunci slăvit Parinte
Ajută-mă să calc pe urma Ta,
Să-mi fie pasul drept spre înainte
Păzește-mă, Te rog în clipa grea.

Greta Andreica Bedford

Se scurge timpul peste viața noastră
Ne ninge vremea liniștit, tăcut,
Însă uităm că vom muri vreodată
Suntem legați de pământescul lut.
Închiși în noi uităm că poate mâine
Ne va chema Stăpânul înapoi
Și ne luptăm să dăm aici bine
Deși plecăm fără nimic și goi.
..
Știi ce ai să duci când pleci din lume?
Ce vei lua cu tine în viața de apoi?
E sufletul ce l-ai avut aici în tine
Ai grijă deci, nu îl tăvăli-n noroi!
Că toate trec aici precum e vântul,
Se usucă ca și iarba de pe câmp,
Dar caracterul, care l-ai clădit în lume,
Rămâne-va cu tine peste timp.

Relațiile sunt mai mult ca banii,
Nu te lasă robit de ce e material!
Ci fă din Dumnezeu, un țel în viață,
Iar din iubire un zilnic ideal!
Fii precum Isus a fost aici în lume,
Te dăruiește acelora din jur…
Lumină fii și sare pentru orișicine,
Mireasma cea de cer împarte împrejur.

Aici în lume toți suntem vremelnici,
Doar ne mirăm când unul a plecat
Uitând că moartea vine deodată
Și până acuma nimeni n-a scăpat.
E timpul de trezire pentru tine!
Poate e ultima chemare în viata ta.
Prietene socoate înțelept și bine,
Renunță la păcat și spune astăzi: Da!

Cel ce merită să îi dedici viața,
Este Hristos, care murit-a pentru noi!
Care a întins pe cruce ale Sale brațe
Și care ne va întâmpină în ziua de apoi.
Împacă-te cu Dumnezeu degrabă,
Acceptă jertfa Lui de nepătruns,
Și ai sa vezi că în clipa morții,
Isus Hristos îți este deajuns!

Versuri:Greta Andreica, pictura Alexandra Andreica

Venea Isus din Nazaret,
El Unsul, ce era nemarginirea,
Pășea Galileianul, Marele înțelept
Către Iordan spre a-și împlini menirea!

-Eu am nevoie, Tu, sa ma botezi,
Că Tu ești Sfânt, zise Botezatorul
-Tu ești trimis aici ca să lucrezi,
Să mânuiești întreg poporul.

-Să împlinim ce trebuie împlinit
Îi spuse lui Ioan, Cel ce era Iubirea!
Și în Iordan către botez El a pășit,
Iar Dumnezeu își însoțea Zidirea.

Un glas din cer s-a auzit
Ce-și răspândea în jur puterea
„El este Fiul Meu Cel preaiubit
În care Îmi găsesc toată plăcerea”

Căci cerurile s-au deschis
Spre a-I confirma Dumnezeirea!
În chip de porumbel precum e scris
Și-a arătat chiar Dumnezeu iubirea!

Iar dacă El, Isus, a împlinit întocmai
Cuvântul Tatălui precum a spus
Și noi suntem datori să facem totul
Pentru a putea ajunge în ceruri sus.

Versuri: Greta Andreica, pictura: Alexandra Andreica