Categorie: poezii

A trecut timpul cu pasu-i grăbit
ducând cu sine tinerețea dar și zaduful zilei,
făcând lăstarii oameni maturi
cu alți lăstari crescând în tumult,
umplând casa de zgomot și veselie.
Privesc peste umăr la tinerețea apusă
ce studiază oglinda brăzdata de ridurile
care se arată tot mai stăruitor…
Uitând că ele poartă toată frământarea durerilor ne-mpărtășite și neștiute.
Poartă tăcerea înțelepciunii coaptă în cuptoare
când doar credința mai flutura stingher în zare.
Chiar prin căderi și văi unde picioarele au umblat desculțe și noroioase,
ea credința a fost mereu ancora ridicării
când umblarea era schiopătată,
având siguranța unui Tată vegheator și statornic.
Privesc cu credință spre viitor, spre cerul
ce este tot mai aproape,
având siguranța că Acel ce m-a călăuzit în viață, îmi va călăuzi pașii până în vesnicie unde ma voi contopi cu El Dumnezeul Cel viu, oceanul vieții fără apus.

Greta Andreica 12.08.’22

Sunt glasul care striga azi trezire,
Care implora mila cea din cer,
Să nu rămânem aici jos în vale
Să nu fim printre cei ce pe vecie pier.

Sunt doar un ciob nimic mai mult
Sunt omul cel salvat în Jertfa sfântă,
Un călător ce cade ades pe drum,
Și-i ridicat de mii de ori și îndreptat spre țintă.

Sunt mâna care ajută cu plăcere
Copleșit de marea Tatălui iubire,
Care stergarul adesea și-l încinge
Și exaltat slujește cu uimire.

Sunt piciorul care aleargă pe cărare
Să ducă vestea celui ce-i căzut în hău,
Că încă e posibil, există o salvare
Că încă iartă Sfântul Dumnezeu!

Sunt gura ce vorbește de Isus
Și cântă despre a Să Împărăție,
Care arată drumul care duce sus
Că vremea este spre apus târzie.

Sunt stârpitura care a primit mult har
Iertare și putere de îndreptare
Cel care-a plâns de multe ori cu amar,
Și peste care a curs Duh Sfânt, salvare.

Sunt cel care privesc plângând în sus
Mirat de-a Tatălui iubire fără seamăn,
Care trăiesc minunea înnoirii in duh
Pe care nu am cu ce să o aseamăn.

Prieten drag te rog nu întârzia
Nu ți risipi viața ta în lume
Că îți va părea odată asa de rau
Că nu ai căutat Slăvitul Nume.

Intoarce-te cât încă mai trăiești
Să fii și tu părtaș cu oastea cea Divină,
Să fii iertat sa nu te risipești,
Să fii în cer cu îngerii care se închină!

Pictură și versuri : Greta Andreica

Tu ești creată ca să fii o stea
Să strălucești in jur, să dai lumină,
Ca cei care privesc la viața ta
Să fie înviorați de strălucirea-ți grea
Să se ridice dincolo de tină.

O stea pe cer rămâne veșnic stea,
Chiar dacă norii-n jur se involburează,
Ea împrăștie lumină… e esența sa!
Ea niciodată nu se va intuneca
Chiar de suratele o râd, o înstrăinează.

Când simți că inima ți-e ruptă-n două
Și nu mai vezi un sens în tot ce faci,
Steaua e tot ce cer chiar dacă plouă!
Doar strălucirea ei este ascunsă nouă,
Rămâi măreață, liniștită deci și … taci.

Crede in bine in orice circumstanță
Și nu te îndoi de strălucirea ta,
Lasă scânteia să-și dea importanță…
Ea se va stinge in curând cu siguranță,
Nu pune-n suflet nici o vorbă rea.

Când drumul este greu și sinuos
Și nu mai vezi in jur nimic pe cale
Privește către soarele Hristos!
El nu a coborât din cuie jos
A biruit senin batjocuri și ocare.

Rămâi ce ești că este bine așa
Minune vie sus pe bolta vieții,
Fă tot ce poți cu înțelepciunea ta
Dacă rămâi în luptă nu vei regreta
Și strânge-vei recoltă-n zorii dimineții.

Greta Andreica, Bedford, Anglia.
(Pt iubita și prețioasa mea fică Alexandra.)

Aripe de 

O bornă de hotar, un an ce trece,
Aripi de înger fâlfâie în surdină,
Iar gândul câte mai petrece!
Din ce a fost, din ce o să vină,

Ne este dragă viața dureros de tare,
O vrem nemărginită, un foc ne arde
Luptăm cu noi, cu timpul, fiecare
În timp ce ea zburând, vorbește în șarade.

Iar primăvara ce o așteptăm să vină,
Ne arată drumul ce prin iarnă trece
Că să umblăm prin soare și lumină,
Vom trece toți prin iarna grea și rece.

E bornă iar, dar câte mai sunt Doamne?
Cât timp de cercetare ne mai dai?
Noi măsurăm viața după veri și toamne,
Tu o masori in zile, acolo-n rai.

Evenimentele vorbesc că vine în fugă
Se apropie chiar Borna cea Finală!
Când toți și toate, acolo o să ajungă,
Trezirea omenire, este eminentă, capitală!

Anul ce vine este unul care
Ni se arată nou nouț, este curat și gol.
Cu ce îl vom umple fiecare,
Rămâne de văzut cât el va fi pe rol!

Greta A 30.12.”21. Bedford, Anglia

Ierni se perindă prea ades între noi,
Și curg lacrimi și doruri și ploi,
Ochii de dor sunt uscați, triști și goi,
Timpul si viața s-au interpus ca un sloi.

Te caut avid culegând doar tăcere
Dar inima nu încetează să spere,
In mine e golul ce pe Tine te cere
Aștept calda, suava, Ta mângâiere!

Să mă porți iar pe creste inalte în zbor
Să gust ce e veșnic să mă umplu de dor
Să trăiesc pe înalțimi, chiar de sunt muritor
Să înțeleg iubirea-ți de dincolo de nor.

Cum oare piciorul în firesc a călcat,
În timp ce căutam doar sfântul Tău sfat?
Cum m-am trezit în cotidian înglodat
Iar inima-mi geme ceresc Împărat?

Apucă-mă de mână și ține-mă bine
Să nu ma risipesc căutând în ruine.
Ochii să îmi fie ațintiți doar în Tine,
Să nu îți aduc niciodată rușine!

Mi-e dor de Tine in noapte târziu
De aceia Iubite în taină îți scriu.
Cuprinde-mă în brațe, doar a ta vreau să fiu
Că în lume e frig, întuneric, pustiu.

Versuri: Greta Andreica 13 12 2020, pictura: Alexandra Andreica.
,

Felia mea de rai pe pâinea vieții

Un curcubeu pe cerul dimineții,

Asa rămâi în ochii mei mereu
Tu Duh Preasfant venit din empireu.
Tu ai umplut ființa mea intreagă
Cu raze din lumina cea mai dragă
Și stele sclipeau în noapte,
Când tu ma dezmerdai cu calde șoapte.
Din nori mi-ai construit o casa
Sa mă îmbraci în haina de mireasa.
Invesmantata în luna și luceferi
Am ochii plini de roua teferi..
În brate m-ai purtat printre lumini
Sa simt parfumul florilor ce crini!
Cum pot sa uit bucata mea de rai
În care tu de mana ma purtai? .
În neputință Tu îmi ești putere
În deznădejde îmi ești mangâiere
Nimeni asemeni Ție nu mai este
Tu printul meu din sferele celeste!
Ești pentru mine Domnul meu
Tu Cel trimis de Tatal Dumnezeu.

Versuri Greta Andreica, pictura Alexandra Andreica26 11. 2020