Categorie: poezii

Categorii
poezii

Zbatere spre biruință

Caut drumul să ies la lumină
Să umblu în pacea ce curge din cer,
Să nu mai am haina plină de tină
Și ființa cazută-n adâncă ruină
Să nu mai fac parte din cei care pier.

Dar cum să ies oare din starea obscură
Cand pofte ispite mă trag către hău
Când sunt ancorată în ce mă înconjoară
Dorința nătângă începe să doară
Iar pornirile-mi toate mă împing înspre rău.

În lupta cumplită mă simt hărțuită
Cunosc bine drumul dar nu pot să-l purced.
Viața și moartea extrema cumplită
Mă ajută să strig adânc umilită
Isuse Cristoase, nu mă lasa să mă pierd!

Greta Andreica 28.10. 2017 .

Pentru  cei care sunt in lupta, iar uneori mai au si caderi.

Categorii
poezii

Legi umane

Sunt legi ce rup o lume-n două
Care slăbesc a dragostei liant,
Sunt depărtari ce date-s nouă
Deși ne uda aceiași rouă
Sunt legi umane care ne despart.

Aș vrea să adun în palme orizontul,
Liberi să umble oamenii sub cer!
Așa precum creatu-ne-a Înaltul
Să fim în toate unul ca și altul
Nimeni să nu se simtă aici stingher.

Exista reguli, e normal să fie
O ordine ca să putem conviețui
Dar dincolo de legi există o ierarhie
Și nu pot spune cu mândrie
Că știm corect a cântări.

Tronează banul rege al libertații,
Dacă-l deții poți merge unde vrei,
Cu el deschizi oricare drum al vieții
Deschizi chiar ușa nedreptății
Și nu mai ai nevoie de nici un temei.

Aș vrea să țin în brațe infinitul
Să pot s-adun toți norii de pe cer
Ca Africa și Asia, pământul
Să fie libere precum e gândul
Sorbind cu bucurie timpul vieții efemer.

Greta Andreica. 11 sept 2017

 

 

 

Categorii
poezii

Pe aripa vremii

Curge sudoarea în ochi ce privesc goi
Suntem trecătorii ce poartă destine,
Așteptând să cadă din ceruri divinele ploi
Strângem cu sete pământul arid dintre noi
Iar îngeri plutesc căutând viață-n ruine.
Mai fâlfâie în pripă aripa vremii tăcută
Mai cade îndurare și har și iertare
Deși ruptă e haina, în zdrențe-i cazută
Dreptatea-i apusă, bunatatea-i pierdută
Dar Dragostea, este incă răbdătoare!
E forfotă mare pentru lucruri ce pier
Și tragem cu dinții de a trecerii vreme,
Nu se mai simte în jur mirosul de cer,
Legați cu tarie aici de ce-i efemer
Uitam de veșnicie a ne teme!
Greta Andreica 09 08 2017

 

Categorii
poezii

Nu renunta niciodata!

 

Când simți că nu mai poți pe a vieții cale
Iar duhuri rele vin sa-ți fure încredințarea
Când înecate par corabiile tale
Tu prin credință, așteaptă în duh salvarea!

Când totul este negru în zare
Nu vezi nici drum nici stele nu mai sunt
Atunci să fii de neclintit și tare
Isus chiar prin furtuna îți va face drum

Doar testul de credință dovedește
Ca ai rămas pe stânca-n ceasul greu
De aceia astăzi te trezește
Și te încrede adânc în Dumnezeu!

Că nimeni în această lume
Nu-ți stă alăturea la fel ca El
Iar astazi prin Cuvântul sfânt îți spune
Ca sigur nu te va lăsa în ceasul greu.

Categorii
poezii

Te-am căutat

Te-am căutat în flori și stele
Și te chemam de zeci de ani să vii
Te strigam ades prin dorurile mele
Tânjeam de dorul tău în nopți târziiț

Era o sete în mine o nevoie
Adesea suspinam fără să știu
Iar sufletu-mi plângea fără de voie
Dar tu ai aparut acum, târziu.

Însă ai adus lumină, bucurie,
Un curcubeu s-aprins spre asfințit
În tine am gasit o dăruire vie,
Și-o dragoste fără sfârșit!

Cand te privesc simt pace, bucurie,
Am inteles că mă iubești așa cum sunt,
Iar fericirea daruită mie
Este cadoul cel mai sfânt.

Întind doar mâna către tine,
Să pot să te ating, cu sete î-mi doresc
Să mergem mânâ-n mână spre mai bine
Și în prezența ta să m-odihnesc.

Te rog rămâi să nu pleci niciodată
Chiar de-oi greși să nu mă părăsești
Tu mi-ai adus o dragoste adevărată
Așa cum numai tu știi să iubești.

 

02 05 2017 Greta Andreica
doar G.A.!

Categorii
poezii

Eternitatea clipei

Eternitatea clipei mă arde
cu intensitatea ei dureros de profundă.
Realizez însă că mă scald doar
în iluziile minții însetate de dragoste.
În vbor terestru,
eternitatea mi-a rămas în privirea
plină de imaginea viselor pierdute.
În zbaterea-mi nătângă
înaintez,
avand în nări miros de putregai
venit din adânc de dorință… ucisă prea devreme,
subjugată de o rânduială schiopătată și
nedreaptă,
în care stelele destinelor
pier ucise de cruditatea nepăsării.

Greta Andreica 27 04 2017

 

Categorii
poezii

Vremelnicie

E dureros să simți că deodată
un vis frumos în tine s-a sfărmat
povestea ce părea adevărată
încet s-a rupt s-a spulberat.

Traind cu ea în inimă într-una
ca pe o floare zilnic o udam
din stele împletind cununa
tot ce aveam mai bun ii dăruiam.

Dar s-a topit ca speriată
lăsand un gol imens în zilnica trăire
precum un fâlfâit de aripi deodată
constat că a rămas doar amăgire.

Dar poate nici n-a fost iubire
a fost o stare anume, o trăire
a fost o exaltare, o trudire
o cautare înspre împlinire.

Cu fulgarinul vieții subsioară
în foșnetul mulțimii mă scufund
și gânduri ân adânc mă ânfășoară
Ajută-mă în Tine Doamne să m-ascund.

Greta Andreica 19 04 2017
Pentru B. T.

Categorii
poezii

Strigăt din vale

 

 

Aș vrea să urlu cum mă doare
Când văd c-am coborât așa de jos…
Spuneai că drumul meu va fi în vale,
Că va fi greu, dureros și alunecos.

Dar cum să-mi pot imagina, Stăpâne,
Când sufletu-mi cânta cu îngerii cântări,
Când stăteam nopțile adânc în rugăciune,
Că voi străbate atâtea negre zări?

Când Îți spuneam, în Duh, cu detașare,
Că gata sunt să plătesc orice preț eu,
Nu știam cât de adânc voi coborî în vale
Și cât de greu va fi drumul meu.

Am înțeles doar mai târziu că drumul
Prin vale este strâmt și alunecos,
Că pleacă toți de lângă tine, unul câte unul,
Că singurul ce te însoțește e Hristos.

Că frații și prietenii te lasă în grabă,
Că uită cele scrise în Sfânta Carte,
Că nimeni, nimeni nu te întreabă
De rana care arde mai departe.

Am înțeles târziu, aici, în neagra vale,
Că singur Dumnezeu rămâne credincios,
Că omul e schimbător pe-a vieții cale…
Dar când toți pleacă, rămâne El, Hristos.

Greta Andreica 21 03 2017

 

Categorii
poezii

Tradare

A apus speranța ce o țineam la subsioară
In tăcerea nopții seci a plecat încet să moară,

Se aud în depărtări oști ce vin călare,
Crunta deznădejde se arată-n zare.

Pe al vieții trainic umar visul ce ardea în taină,
S-a tot rupt încet încet ca o veche haină.

Iar lumina din privire ce sclipea ca și o torță
S-a stins când a fost atinsă de a tradarii forță.

Peste tot pluteau aievea mii și mii de fluturi
Astăzi însă doar tăcerea plânge printre ciuturi.

Iar din verde de smarald ce umplea cărarea
A ramas doar cenușiu este plină zarea!

Ochiul inimii tăcut pleoapa și-o închide,
Să nu vadă când șiret , cel iubit o vinde.

…. sunt oameni răi; ei pândesc* ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni. Ieremia. 5. 26

Greta Andreica 11 03 2017

 

Categorii
poezii

Speranțe nerostite

Vin munti de gheață să adune
Durerea toată într-un loc,
Și cum să mai pot oare spune
Despre al dragostei sfânt foc.

Când ce-a rămas e doar durere
Și deznădejde și regret,
Iar eu stau mută în tăcere,
Ne mai știind ce vreau ce aștept,

Era un vis, o luptă, o sperantă,
Era un zbor spre împlinire.
Era dorita siguranță
O alergare spre iubire!

Era un fâlâit de aripi
Și îngeri ce pluteau spre stele,
Păreau lumini ce pot sclipi
Erau doar visurile mele.

Erau speranțe nerostite
Și temeri prinse toate-n brâu,
Frământări ce nu pot fi grăite
Doruri ce curgeau precum un râu.

Dar deodată dinspre zare
S-a năpustit o nimicire
S-a făcut noapte pe cărare
Iar ce a ramas e amagire!

Iar curcubeul de speranțe
S-a năruit precum un fum
Pot fi notate doar absențe
Și piedici ce ne stau în drum.

Dar sus este lumina vie
Ce poate aduce iar viată
Ce poate totul să învie
Să spaga muntii grei de gheață.

Greta Andreica 06 03 2017